2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

OIESC, OIASCĂ, oiești, adj. (Pop.) Care aparține oilor, privitor la oi, ca al oilor, de oaie. [Pr.: o-iesc] – Oaie + suf. -esc.

OIESC, OIASCĂ, oiești, adj. (Pop.) Care aparține oilor, privitor la oi, ca al oilor, de oaie. [Pr.: o-iesc] – Oaie + suf. -esc.

oiesc, oiască [At: BUJOREAN, B. L. 387 / Pl: ~ești / E: oaie + -esc] 1 a (Pop; rar) Care aparține oilor (1). 2 a (Pop; rar) Care este specific oii (1). 3 a (Pop; rar) Care ține de oi (1). 4 sf (Bot; reg) Rostopască (Chelidonium majus).

ui2 vi [At: LB / V: ~i / Pzi: ~esc / E: ui1] 1 (Reg) A scoate un strigăt (de mirare, de spaimă etc.) 2 (Reg) A uiui (1). 3 (Trs) A striga după cineva.

uiesc, ~ească a vz oiesc

uii[1] v vz ui2

  1. Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall

OIESC adj. 🐑 De o a i e, ca al oilor.

❍UI (uesc) vb. intr. Trans. A chiui: fermecat de aceste glasuri îngerești, călăuzul... începea și el a ui și a hori (FR.-CDR.) [onom.].

OIESC, -EASCĂ, oiești, adj. (Rar) De oaie, ca a(-l) oilor. Da tu, cuc călugăresc Cu barba de păr oiesc! Cum de tu ai cutezat în Tiligrad de-ai intrat. BIBICESCU, P. P. 299.

UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723.

UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui1.

Ortografice DOOM

oiesc (pop.) adj. m., f. oiască; pl. m. și f. oiești corectat(ă)

ui (pop.) interj.

oiesc (pop.) adj. m., f. oiască; pl. m. și f. oiești

oiesc adj. m. (sil. -iesc), f. oiască; pl. m. și f. oiești

Sinonime

UI vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.

ui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.

Arhaisme și regionalisme

ui, interj. – Vai: „Ui de mine, părinte” (Papahagi, 1925: 309: Vad). – Onomatopee (DEX, MDA).

Tezaur

OIESC, OIASCĂ adj., s. f. 1. adj. (În poezia populară) Care aparține oilor (1); de oaie, ca al oilor. Da tu, cuc călugăresc Cu barba de păr oiesc! Cum de tu ai cutezat In Țiligrad de-ai intrat? bibicescu, p. p. 299. Bubă vînătâ, Bubă căiască, Bubă văcească, Bubă căprească, Bubă oiască. grigoruj-rigo, m. p. i, 29, cf. gr. s. vi, 125. 2. s. f. (Bot.; regional) Rostopască (Chelidonium majus). bihorean, b. l. 387. – PI.: oiești. – Oaie + suf. -esc.

Intrare: oiesc
oiesc adjectiv
adjectiv (A84)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oiesc
  • oiescul
  • oiescu‑
  • oiască
  • oiasca
plural
  • oiești
  • oieștii
  • oiești
  • oieștile
genitiv-dativ singular
  • oiesc
  • oiescului
  • oiești
  • oieștii
plural
  • oiești
  • oieștilor
  • oiești
  • oieștilor
vocativ singular — —
plural — —
uiesc adjectiv
adjectiv (A84)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uiesc
  • uiescul
  • uiască
  • uiasca
plural
  • uiești
  • uieștii
  • uiești
  • uieștile
genitiv-dativ singular
  • uiesc
  • uiescului
  • uiești
  • uieștii
plural
  • uiești
  • uieștilor
  • uiești
  • uieștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ui (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ui
  • uire
  • uit
  • uitu‑
  • uind
  • uindu‑
singular plural
  • uiește
  • uiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uiesc
(să)
  • uiesc
  • uiam
  • uii
  • uisem
a II-a (tu)
  • uiești
(să)
  • uiești
  • uiai
  • uiși
  • uiseși
a III-a (el, ea)
  • uiește
(să)
  • uiască
  • uia
  • ui
  • uise
plural I (noi)
  • uim
(să)
  • uim
  • uiam
  • uirăm
  • uiserăm
  • uisem
a II-a (voi)
  • uiți
(să)
  • uiți
  • uiați
  • uirăți
  • uiserăți
  • uiseți
a III-a (ei, ele)
  • uiesc
(să)
  • uiască
  • uiau
  • uiră
  • uiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oiesc, oiascăadjectiv

  • 1. popular Care aparține oilor, privitor la oi, ca al oilor, de oaie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Da tu, cuc călugăresc Cu barba de păr oiesc! Cum de tu ai cutezat În Țiligrad de-ai intrat. BIBICESCU, P. P. 299. DLRLC
etimologie:
  • Oaie + -esc. DEX '09 MDA2 DEX '98

ui, uiescverb

regional
  • 1. popular A scoate un strigăt, a striga după cineva. MDA2 DLRLC DLRM
    • format_quote Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. DLRLC
    • format_quote Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. MARIAN, NU. 723. DLRLC
etimologie:
  • ui MDA2 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.