2 intrări
18 definiții
- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
- arhaisme și regionalisme (1)
- tezaur (1)
Explicative DEX
uiesc, ~ească a vz oiesc
OIESC, OIASCĂ, oiești, adj. (Pop.) Care aparține oilor, privitor la oi, ca al oilor, de oaie. [Pr.: o-iesc] – Oaie + suf. -esc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OIESC, OIASCĂ, oiești, adj. (Pop.) Care aparține oilor, privitor la oi, ca al oilor, de oaie. [Pr.: o-iesc] – Oaie + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
oiesc, oiască [At: BUJOREAN, B. L. 387 / Pl: ~ești / E: oaie + -esc] 1 a (Pop; rar) Care aparține oilor (1). 2 a (Pop; rar) Care este specific oii (1). 3 a (Pop; rar) Care ține de oi (1). 4 sf (Bot; reg) Rostopască (Chelidonium majus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ui2 vi [At: LB / V: ~i / Pzi: ~esc / E: ui1] 1 (Reg) A scoate un strigăt (de mirare, de spaimă etc.) 2 (Reg) A uiui (1). 3 (Trs) A striga după cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uii[1] v vz ui2
- Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OIESC adj. 🐑 De o a i e, ca al oilor.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
❍UI (uesc) vb. intr. Trans. A chiui: fermecat de aceste glasuri îngerești, călăuzul... începea și el a ui și a hori (FR.-CDR.) [onom.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
OIESC, -EASCĂ, oiești, adj. (Rar) De oaie, ca a(-l) oilor. Da tu, cuc călugăresc Cu barba de păr oiesc! Cum de tu ai cutezat în Tiligrad de-ai intrat. BIBICESCU, P. P. 299.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UI2, uiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A chiui. – Din ui1.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Ortografice DOOM
oiesc (pop.) adj. m., f. oiască; pl. m. și f. oiești corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ui (pop.) interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
oiesc (pop.) adj. m., f. oiască; pl. m. și f. oiești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oiesc adj. m. (sil. -iesc), f. oiască; pl. m. și f. oiești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
UI vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
ui, interj. – Vai: „Ui de mine, părinte” (Papahagi, 1925: 309: Vad). – Onomatopee (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Tezaur
OIESC, OIASCĂ adj., s. f. 1. adj. (În poezia populară) Care aparține oilor (1); de oaie, ca al oilor. Da tu, cuc călugăresc Cu barba de păr oiesc! Cum de tu ai cutezat In Țiligrad de-ai intrat? bibicescu, p. p. 299. Bubă vînătâ, Bubă căiască, Bubă văcească, Bubă căprească, Bubă oiască. grigoruj-rigo, m. p. i, 29, cf. gr. s. vi, 125. 2. s. f. (Bot.; regional) Rostopască (Chelidonium majus). bihorean, b. l. 387. – PI.: oiești. – Oaie + suf. -esc.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Andra 18.
- acțiuni
| adjectiv (A84) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A84) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (V408) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
oiesc, oiascăadjectiv
- 1. Care aparține oilor, privitor la oi, ca al oilor, de oaie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Da tu, cuc călugăresc Cu barba de păr oiesc! Cum de tu ai cutezat În Țiligrad de-ai intrat. BIBICESCU, P. P. 299. DLRLC
-
etimologie:
- Oaie + -esc. DEX '09 MDA2 DEX '98
ui, uiescverb
- 1. A scoate un strigăt, a striga după cineva. MDA2 DLRLC DLRM
- Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. DLRLC
- Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. MARIAN, NU. 723. DLRLC
-
etimologie:
- ui MDA2 DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.