opțiuni
  • info

3 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

tuturat sn vz tutorat

tutorat sn [At: NEGRUZZI, S. I, 143 / V: (îvr) ~tur~ / Pl: ~uri / E: tutore + -at] 1-2 Tutelă (2, 5). 3 (Agr) Susținere a pomilor fructiferi cu ajutorul unui tutore (3) Si: proptire, tutoraj, tutorare.

țuțura1 [At: KLEIN, D. 444 / Pzi: țuțur / E: țuțur2] 1 vt (Trs; Mar) A trage pe cineva de păr, de urechi, de nas. 2 vr (Reg; fig) A fi îngâmfat.

țuțurat1, ~ă a [At: ALR SN V h 1 509/316 / Pl: ~ați, ~e / E: țuțur2 + -at] (Trs) 1-2 Țuguiat (1-2).

țuțurat2, ~ă a [At: SCL 1980, 96 / Pl: ~ați, ~e / E: țuțura1] (Trs) Mândru.

❍ȚUȚURA (-țur) vb. tr. Trans. A trage (de păr, de urechi): el se apropie de cal, îl țuțură de urechi... apoi se urcă și plecă (SLV.).

TUTORAT, tutorate, s. n. Tutelă (1).

ȚUȚURA, țuțur, vb. I. Tranz. (Transilv.) A scutura pe cineva trăgîndu-l de păr sau de urechi. Se apropie de cal, îl țuțură de urechi, luă cerga și o aruncă în căruță. SLAVICI, N. II 4.

ȚUȚURA, țuțur, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage pe cineva de păr sau de ureche.

TUTORAT s.n. 1. Tutelă. 2. (Agr.) Susținere, cu ajutorul unui tutore, a pomilor fructiferi. [< tutore].

Ortografice DOOM

+tutorat s. n., pl. tutorate

tutorat s. n.

țuțura vb., ind. prez. 1 sg. țuțur, 3 sg. țuțură

Sinonime

TUTORAT s. v. epitropie, tutelă.

tutorat s. v. EPITROPIE. TUTELĂ.

Regionalisme / arhaisme

țuțura, țuțur, vb. I (reg.) 1. a trage de păr, de urechi. 2. a fi mândru.

Intrare: tutorat (s.n.)
tutorat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutorat
  • tutoratul
  • tutoratu‑
plural
  • tutorate
  • tutoratele
genitiv-dativ singular
  • tutorat
  • tutoratului
plural
  • tutorate
  • tutoratelor
vocativ singular —
plural —
tuturat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țuțura
verb (VT2)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțura
  • țuțurare
  • țuțurat
  • țuțuratu‑
  • țuțurând
  • țuțurându‑
 singular plural
  • țuțură
  • țuțurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțur
 (să)
  • țuțur
  • țuțuram
  • țuțurai
  • țuțurasem
a II-a (tu)
  • țuțuri
 (să)
  • țuțuri
  • țuțurai
  • țuțurași
  • țuțuraseși
a III-a (el, ea)
  • țuțură
 (să)
  • țuțure
  • țuțura
  • țuțură
  • țuțurase
plural I (noi)
  • țuțurăm
 (să)
  • țuțurăm
  • țuțuram
  • țuțurarăm
  • țuțuraserăm
  • țuțurasem
a II-a (voi)
  • țuțurați
 (să)
  • țuțurați
  • țuțurați
  • țuțurarăți
  • țuțuraserăți
  • țuțuraseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțură
 (să)
  • țuțure
  • țuțurau
  • țuțurară
  • țuțuraseră
Intrare: țuțurat
țuțurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuțurat
  • țuțuratul
  • țuțuratu‑
  • țuțurată
  • țuțurata
plural
  • țuțurați
  • țuțurații
  • țuțurate
  • țuțuratele
genitiv-dativ singular
  • țuțurat
  • țuțuratului
  • țuțurate
  • țuțuratei
plural
  • țuțurați
  • țuțuraților
  • țuțurate
  • țuțuratelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tutorat, tutoratesubstantiv neutru

etimologie:
  • tutore DN

țuțura, țuțurverb

  • 1. regional A trage pe cineva de păr sau de urechi. DLRLC DLRM
    • format_quote Se apropie de cal, îl țuțură de urechi, luă cerga și o aruncă în căruță. SLAVICI, N. II 4. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.