Definiția cu ID-ul 938082:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚUȚURA, țuțur, vb. I. Tranz. (Transilv.) A scutura pe cineva trăgîndu-l de păr sau de urechi. Se apropie de cal, îl țuțură de urechi, luă cerga și o aruncă în căruță. SLAVICI, N. II 4.