tutungiu¹ sm [At: CR (1831), 308/23 / Pl: ~ii / E: tc tütüncü] 1 Proprietarul unei tutungerii Si: (îvr) traficant². 2 Bărbat care vinde într-o tutungerie Si: (îvr) traficant² (2). 3 (Fam) Fumător (pasionat) Si: (fam) tutunar (1).

tutungiu², ~ie a [At: GRAIUL, I, 137 / Pl: ~ii / E: ctm tutuniu + turungiu] (Reg) Tutuniu.

TUTUNGIU, tutungii, s. m. Bărbat care ține în concesie o tutungerie sau care vinde într-o tutungerie. ◊ Compus: (turcism învechit) tutungi-bașa = slujbaș însărcinat cu supravegherea cultivării și vînzării tutunului. Orînduitul mumbașir tutungi-bașa al măriei-sale au adus pe acești mai jos înaintea mea. La TDRG. – Variantă: (în compuse) tutungi s. m.

TUTUNGIU, tutungii, s. m. Bărbat care ține o tutungerie sau care vinde țigări, tutun etc. – Tc. tütüncü.

TUTUNGIU ~i m. 1) rar Vânzător într-o tutungerie. 2) înv. Proprietar al unei tutungerii. /<turc. tütüncü

tutungiu m. vânzător de tutun. [Turc. TÜTÜNDJI].

tutungíŭ m. (turc. tütüncü). Vînzător de tutun. Fumător: mare tutungiŭ maĭ eștĭ! – Fem. -gĭoaĭcă.

tutungiu (înv.) s. m., art. tutungiul; pl. tutungii, art. tutungiii (desp. -gi-ii)

tutungiu s. m., art. tutungiul; pl. tutungii, art. tutungiii (-gi-ii)

tutungiu s. m., art. tutungiul; pl. tutungii, art. tutungiii

tutungiu

TUTUNGIU s. debitant, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.

TUTUNGIU s. debitant, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.