13 definiții pentru tutungiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care vinde într-o tutungerie. – Din tc. tütüncü.

TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care vinde într-o tutungerie. – Din tc. tütüncü.

tutungiu2, ~ie a [At: GRAIUL, I, 137 / Pl: ~ii / E: ctm tutuniu + turungiu] (Reg) Tutuniu.

tutungiu1 sm [At: CR (1831), 308/23 / Pl: ~ii / E: tc tütüncü] 1 Proprietarul unei tutungerii Si: (îvr) traficant2. 2 Bărbat care vinde într-o tutungerie Si: (îvr) traficant2 (2). 3 (Fam) Fumător (pasionat) Si: (fam) tutunar (1).

TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care ține în concesie o tutungerie sau care vinde într-o tutungerie. ◊ Compus: (turcism învechit) tutungi-bașa = slujbaș însărcinat cu supravegherea cultivării și vînzării tutunului. Orînduitul mumbașir tutungi-bașa al măriei-sale au adus pe acești mai jos înaintea mea. La TDRG. – Variantă: (în compuse) tutungí s. m.

TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care ține o tutungerie sau care vinde țigări, tutun etc. – Tc. tütüncü.

TUTUNGÍU ~i m. 1) rar Vânzător într-o tutungerie. 2) înv. Proprietar al unei tutungerii. /<turc. tütüncü

tutungiu m. vânzător de tutun. [Turc. TÜTÜNDJI].

tutungíŭ m. (turc. tütüncü). Vînzător de tutun. Fumător: mare tutungiŭ maĭ eștĭ! – Fem. -gĭoaĭcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tutungíu s. m., art. tutungíul; pl. tutungíi, art. tutungíii (-gi-ii)

tutungíu s. m., art. tutungíul; pl. tutungíi, art. tutungíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUTUNGÍU s. debitant, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.

TUTUNGIU s. debitant, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.

Intrare: tutungiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutungiu
  • tutungiul
  • tutungiu‑
plural
  • tutungii
  • tutungiii
genitiv-dativ singular
  • tutungiu
  • tutungiului
plural
  • tutungii
  • tutungiilor
vocativ singular
  • tutungiule
plural
  • tutungiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tutungiu

etimologie: