18 definiții pentru tutore tutor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUTÓRE, -OÁRE, tutori, -oare, s. m. și f. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1); epitrop. – Din it. tutore. Cf. fr. tuteur.

tutore, ~oare [At: ȘINCAI, HR. I, 243/34 / V: (înv) ~or (A și: tutor) / Pl: ~ri, ~oare / E: lat tutor, it tutore, fr tuteur] 1 smf Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1) Si: epitrop, (îvr) tutrice. 2 smf (Fig) Protector. 3 sm (Agr) Suport așezat lângă plante tinere, în special pomicole, pentru a le ajuta să crească în poziție verticală Si: proptea.

TUTÓRE, -OARE, tutori, -oare, s. m. și f. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1); epitrop. – Din it. tutore. Cf. fr. tuteur.

TUTÓRE, -OÁRE, tutori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1); epitrop. Elena rîdea din toată inima. – Nu sînt tutoarea ta. D. ZAMFIRESCU, R. 24. 2. (Numai la m.) Suport, în general de lemn, așezat lîngă anumite plante pentru a le ajuta să crească în poziție verticală. – Variantă: tutór (CĂLINESCU, E. O. I 13, D. ZAMFIRESCU, R. 24) s. m.

TUTÓRE, -OÁRE s.m. și f. (Jur.) Cel care are drept, autoritate de tutelă asupra cuiva. // s.m. (Agr.) Suport, proptea pentru pomi. [Var. tutor s.m. / < lat. tutor, cf. fr. tuteur, it. tutore].

TUTÓRE/TUTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care are drept, autoritate de tutelă (1) asupra cuiva. II. s. m. suport, proptea pentru pomi. (< it. tutore, lat. tutor, fr. tuteur)

TUTÓRE (~i) m. 1) Persoană care exercită dreptul de tutelă asupra cuiva. 2) fig. Proptea pentru menținerea unor plante în poziție verticală. /<lat. tutor

tutor m. 1. persoană căreia s’a încredințat tutela; 2. fig. protector.

*tutór m. (lat. tutor, f. tutrix, d. tuéri, a apăra). Jur. Epitrop, persoană însărcinată cu tutela. Fig. Protector. Fem. tutoare. – Tutoru îl conduce pe minoru orfan, îĭ administrează averea și-l reprezentă în judecată. El lucrează în unire cu consiliu de familie, prezidat de judecătoru de pace, ĭar cînd interesele luĭ îs în conflict cu ale celuĭ de supt tutela luĭ, cedează locu unuĭ tutor subrogat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tutóre / tutór s. m., pl. tutóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUTÓRE s. (JUR.) epitrop, (înv.) ispravnic. (~ al unui minor.)

TUTORE s. (JUR.) epitrop, (înv.) ispravnic. (~ al unui minor.)

Intrare: tutore
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutore
  • tutorele
plural
  • tutori
  • tutorii
genitiv-dativ singular
  • tutore
  • tutorelui
plural
  • tutori
  • tutorilor
vocativ singular
  • tutore
plural
  • tutorilor
substantiv masculin (M1)
cf. COTUTOR
Surse flexiune: Ortografic, DLRM, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutor
  • tutorul
  • tutoru‑
plural
  • tutori
  • tutorii
genitiv-dativ singular
  • tutor
  • tutorului
plural
  • tutori
  • tutorilor
vocativ singular
  • tutorule
  • tutore
plural
  • tutorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tutore, -oare tutoare tutor

  • 1. Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: epitrop ispravnic attach_file un exemplu
    exemple
    • Elena rîdea din toată inima. – Nu sînt tutoarea ta. D. ZAMFIRESCU, R. 24.
      surse: DLRLC
  • 2. masculin Suport, în general de lemn, așezat lângă anumite plante pentru a le ajuta să crească în poziție verticală.
    surse: DLRLC DN

etimologie: