tutore, ~oare [At: ȘINCAI, HR. I, 243/34 / V: (înv) ~or (A și: tutor) / Pl: ~ri, ~oare / E: lat tutor, it tutore, fr tuteur] 1 smf Persoană autorizată să exercite dreptul de tutelă (1) Si: epitrop, (îvr) tutrice. 2 smf (Fig) Protector. 3 sm (Agr) Suport așezat lângă plante tinere, în special pomicole, pentru a le ajuta să crească în poziție verticală Si: proptea.