opțiuni

2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tutorare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: tutora] (Agr) Tutorat (3)

TUTORÁRE s.f. (Agr.) Acțiunea de a tutora. ♦ Legare de tutore a plantei care trebuie sprijinită. [< tutora].

tutora vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr tuteurer] (Agr) A sprijini cu un tutore (3) o plantă tânără, un pom Si: a propti.

TUTORÁ vb. I. tr. (Agr.) A sprijini cu un tutore; a propti. [< fr. tuteurer].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tutoráre s. f., g.-d. art. tutorării

tutorá vb., ind. prez. 1 sg. tutoréz, 3 sg. și pl. tutoreáză

Intrare: tutorare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tutorare
  • tutorarea
plural
  • tutorări
  • tutorările
genitiv-dativ singular
  • tutorări
  • tutorării
plural
  • tutorări
  • tutorărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tutora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tutora
  • tutorare
  • tutorat
  • tutoratu‑
  • tutorând
  • tutorându‑
 singular plural
  • tutorează
  • tutorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tutorez
 (să)
  • tutorez
  • tutoram
  • tutorai
  • tutorasem
a II-a (tu)
  • tutorezi
 (să)
  • tutorezi
  • tutorai
  • tutorași
  • tutoraseși
a III-a (el, ea)
  • tutorează
 (să)
  • tutoreze
  • tutora
  • tutoră
  • tutorase
plural I (noi)
  • tutorăm
 (să)
  • tutorăm
  • tutoram
  • tutorarăm
  • tutoraserăm
  • tutorasem
a II-a (voi)
  • tutorați
 (să)
  • tutorați
  • tutorați
  • tutorarăți
  • tutoraserăți
  • tutoraseți
a III-a (ei, ele)
  • tutorează
 (să)
  • tutoreze
  • tutorau
  • tutorară
  • tutoraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)