3 definiții pentru tutorare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tutorare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: tutora] (Agr) Tutorat (3)
TUTORARE s.f. (Agr.) Acțiunea de a tutora. ♦ Legare de tutore a plantei care trebuie sprijinită. [< tutora].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tutorare s. f., g.-d. art. tutorării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: tutorare
tutorare substantiv feminin
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tutorare, tutorărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a tutora. DNsinonime: tutorat
- 1.1. Legare de tutore a plantei care trebuie sprijinită. DN
-
etimologie:
- tutora DN