5 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

turtura vi [At: GCR II, 345 / Pzi: ~rez / E: turtur1] (Reg; rar) A tremura (1).

turtur1 sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: fo cf și durdură] (Înv) Tremur (1).

turtur2, ~ă sn, afp [At: CREANGĂ, A. 14 / Pl: ~e sn / E: nct] (Mol) 1-2 (Șîs mere ~e) (Varietate de mere) cu gust acrișor.

turtură sf [At: T. PAPAHAGI, C. L. / V: (reg) tult~, ~ure s / Pl: ~re / E: ml *turtur, *turtura] (Orn; reg) Turturea (1) (Streptopelia turtur).

țurțura [At: CIHAC, II, 435 / V: ~ri (Pzi: 3 ~rește), țor~, țuțura / Pzi: 3 țurțură / E: fo] (Reg) 1 vi (D. apă) A picura. 2 vi (D. apă) A șiroi3. 3-4 vim A țârțâra (2-3). 5 vim A cădea măzăriche.

TÚRTUR, -Ă, turturi, -e, adj. (Mold., în expr.) Mere turture = varietate de mere acre la gust. Veneam acasă cu sinul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite. CREANGĂ, A. 14.

turtur a. Mold. acricios: mere turture CR. [Cf. turta (lupului)].

túrtur, -ă adj. (d. turturică?). Mold. nord. Mere turture, un fel de mere (acrișoare?).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

túrtur1 s.n. (înv.) tremur, fior, înfiorare.

túrtur2, -ă, adj. (reg.) acricios.

túrtură, túrture, s.f. (reg.) turturea.

țurțurá, pers. 3 sg. țúrțură, vb. I (reg.) a picura; a ploua puțin; a cădea măzăriche.

Intrare: turtura
turtura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: turtur
turtur adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turtur
  • turturul
  • turtură
  • turtura
plural
  • turturi
  • turturii
  • turture
  • turturele
genitiv-dativ singular
  • turtur
  • turturului
  • turture
  • turturei
plural
  • turturi
  • turturilor
  • turture
  • turturelor
vocativ singular
plural
Intrare: turtură
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turtură
  • turtura
plural
  • turture
  • turturele
genitiv-dativ singular
  • turture
  • turturei
plural
  • turture
  • turturelor
vocativ singular
plural
Intrare: țurțura
țurțura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țorțura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țurțuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țurțură
țurțură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

turtur

  • 1. regional expresie Mere turture = varietate de mere acre la gust.
    exemple
    • Veneam acasă cu sinul încărcat de covrigi, mere turture, nuci poleite. CREANGĂ, A. 14.
      surse: DLRLC

etimologie: