5 definiții pentru țurțura

Explicative DEX

țurțura [At: CIHAC, II, 435 / V: ~ri (Pzi: 3 ~rește), țor~, țuțura / Pzi: 3 țurțură / E: fo] (Reg) 1 vi (D. apă) A picura. 2 vi (D. apă) A șiroi3. 3-4 vim A țârțâra (2-3). 5 vim A cădea măzăriche.

țorțura v vz țurțura

țurțuri v vz țurțura

țuțura2 v vz țurțura

Arhaisme și regionalisme

țurțura, pers. 3 sg. țurțură, vb. I (reg.) a picura; a ploua puțin; a cădea măzăriche.

Intrare: țurțura
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurțura
  • țurțurare
  • țurțurat
  • țurțuratu‑
  • țurțurând
  • țurțurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • țurțură
(să)
  • țurțure
  • țurțura
  • țurțură
  • țurțurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • țurțură
(să)
  • țurțure
  • țurțurau
  • țurțura
  • țurțuraseră
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țorțura
  • țorțurare
  • țorțurat
  • țorțuratu‑
  • țorțurând
  • țorțurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • țorțură
(să)
  • țorțure
  • țorțura
  • țorțură
  • țorțurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • țorțură
(să)
  • țorțure
  • țorțurau
  • țorțura
  • țorțuraseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țurțuri
  • țurțurire
  • țurțurit
  • țurțuritu‑
  • țurțurind
  • țurțurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • țurțurește
(să)
  • țurțurească
  • țurțurea
  • țurțuri
  • țurțurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • țurțuresc
(să)
  • țurțurească
  • țurțureau
  • țurțuri
  • țurțuriseră
verb (VT2)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țuțura
  • țuțurare
  • țuțurat
  • țuțuratu‑
  • țuțurând
  • țuțurându‑
singular plural
  • țuțură
  • țuțurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țuțur
(să)
  • țuțur
  • țuțuram
  • țuțurai
  • țuțurasem
a II-a (tu)
  • țuțuri
(să)
  • țuțuri
  • țuțurai
  • țuțurași
  • țuțuraseși
a III-a (el, ea)
  • țuțură
(să)
  • țuțure
  • țuțura
  • țuțură
  • țuțurase
plural I (noi)
  • țuțurăm
(să)
  • țuțurăm
  • țuțuram
  • țuțurarăm
  • țuțuraserăm
  • țuțurasem
a II-a (voi)
  • țuțurați
(să)
  • țuțurați
  • țuțurați
  • țuțurarăți
  • țuțuraserăți
  • țuțuraseți
a III-a (ei, ele)
  • țuțură
(să)
  • țuțure
  • țuțurau
  • țuțura
  • țuțuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țurțuraverb

regional
  • 1. (Despre apă) Picura. MDA2
    sinonime: picura
  • 2. (Despre apă) Șiroi. MDA2
    sinonime: șiroi
  • 3. Țârțâra. MDA2
    sinonime: țârțâra
  • 4. A cădea măzăriche. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.