12 definiții pentru turlăci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURLĂCÍ, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se ameți de băutură; a se chercheli; p. ext. a se zăpăci. – Din turlac.

TURLĂCÍ, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se ameți de băutură; a se chercheli; p. ext. a se zăpăci. – Din turlac.

turlăci vr [At: ISPIRESCU, U. 33 / Pzi: ~ăcesc / E: turlac1] (Reg) 1 A se ameți de băutură Si: a se îmbăta, (pop) a se chercheli. 2 (Pex) A se zăpăci.

TURLĂCÍ, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se ameți de băutură, a se îmbăta; p. ext. a se zăpăci, a se năuci. Ercule își încălzi măseaua și se cam turlăci. ISPIRESCU, U. 33.

A SE TURLĂCÍ mă ~ésc intranz. reg. 1) A ajunge turlac (în urma consumării excesive de alcool); a deveni beat; a se îmbăta; a se turmenta. 2) A pierde facultatea de a judeca limpede; a se scrânti; a se zăpăci; a înnebuni. /Din turlac

A TURLĂCÍ ~ésc tranz. reg. A face să se turlăcească. /Din turlac

turlăcì v. a se îmbăta: bea de se turlăcia ISP.

turlăcésc v. tr. (d. turlac). Amețesc: acest vin m’a turlăcit. V. refl. S’a turlăcit răul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!turlăcí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se turlăcéște, imperf. 3 sg. se turlăceá; conj. prez. 3 să se turlăceáscă

turlăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turlăcésc, imperf. 3 sg. turlăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. turlăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURLĂCÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

turlăci vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

turlăcí, turlăcésc, vb. IV (reg.) a ameți de băutură, a se chercheli, a se îmbăta; a se zăpăci.

Intrare: turlăci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turlăci
  • turlăcire
  • turlăcit
  • turlăcitu‑
  • turlăcind
  • turlăcindu‑
singular plural
  • turlăcește
  • turlăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turlăcesc
(să)
  • turlăcesc
  • turlăceam
  • turlăcii
  • turlăcisem
a II-a (tu)
  • turlăcești
(să)
  • turlăcești
  • turlăceai
  • turlăciși
  • turlăciseși
a III-a (el, ea)
  • turlăcește
(să)
  • turlăcească
  • turlăcea
  • turlăci
  • turlăcise
plural I (noi)
  • turlăcim
(să)
  • turlăcim
  • turlăceam
  • turlăcirăm
  • turlăciserăm
  • turlăcisem
a II-a (voi)
  • turlăciți
(să)
  • turlăciți
  • turlăceați
  • turlăcirăți
  • turlăciserăți
  • turlăciseți
a III-a (ei, ele)
  • turlăcesc
(să)
  • turlăcească
  • turlăceau
  • turlăci
  • turlăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

turlăci

etimologie:

  • turlac
    surse: DEX '98 DEX '09