opțiuni
  • info

13 definiții pentru turlăci

din care

Explicative DEX

TURLĂCI, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se ameți de băutură; a se chercheli; p. ext. a se zăpăci. – Din turlac.

TURLĂCI, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se ameți de băutură; a se chercheli; p. ext. a se zăpăci. – Din turlac.

turlăci vr [At: ISPIRESCU, U. 33 / Pzi: ~ăcesc / E: turlac1] (Reg) 1 A se ameți de băutură Si: a se îmbăta, (pop) a se chercheli. 2 (Pex) A se zăpăci.

TURLĂCI, turlăcesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se ameți de băutură, a se îmbăta; p. ext. a se zăpăci, a se năuci. Ercule își încălzi măseaua și se cam turlăci. ISPIRESCU, U. 33.

A TURLĂCI ~esc tranz. reg. A face să se turlăcească. /Din turlac

A SE TURLĂCI mă ~esc intranz. reg. 1) A ajunge turlac (în urma consumării excesive de alcool); a deveni beat; a se îmbăta; a se turmenta. 2) A pierde facultatea de a judeca limpede; a se scrânti; a se zăpăci; a înnebuni. /Din turlac

turlăcì v. a se îmbăta: bea de se turlăcia ISP.

turlăcésc v. tr. (d. turlac). Amețesc: acest vin m’a turlăcit. V. refl. S’a turlăcit răul.

Ortografice DOOM

turlăci (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă turlăcesc, 3 sg. se turlăcește, imperf. 1 sg. mă turlăceam; conj. prez. 1 sg. să mă turlăcesc, 3 să se turlăcească; imper. 2 sg. afirm. turlăcește-te; ger. turlăcindu-mă

!turlăci (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se turlăcește, imperf. 3 sg. se turlăcea; conj. prez. 3 să se turlăcească

turlăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turlăcesc, imperf. 3 sg. turlăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. turlăcească

Sinonime

TURLĂCI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

turlăci vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

Regionalisme / arhaisme

turlăci, turlăcesc, vb. IV (reg.) a ameți de băutură, a se chercheli, a se îmbăta; a se zăpăci.

Intrare: turlăci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • turlăci
  • turlăcire
  • turlăcit
  • turlăcitu‑
  • turlăcind
  • turlăcindu‑
 singular plural
  • turlăcește
  • turlăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turlăcesc
 (să)
  • turlăcesc
  • turlăceam
  • turlăcii
  • turlăcisem
a II-a (tu)
  • turlăcești
 (să)
  • turlăcești
  • turlăceai
  • turlăciși
  • turlăciseși
a III-a (el, ea)
  • turlăcește
 (să)
  • turlăcească
  • turlăcea
  • turlăci
  • turlăcise
plural I (noi)
  • turlăcim
 (să)
  • turlăcim
  • turlăceam
  • turlăcirăm
  • turlăciserăm
  • turlăcisem
a II-a (voi)
  • turlăciți
 (să)
  • turlăciți
  • turlăceați
  • turlăcirăți
  • turlăciserăți
  • turlăciseți
a III-a (ei, ele)
  • turlăcesc
 (să)
  • turlăcească
  • turlăceau
  • turlăciră
  • turlăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

turlăci, turlăcescverb

etimologie:
  • turlac DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.