5 intrări

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ture i [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 207 / E: ns cf tr] (Ban) Stai!

TUR1, tururi, s. n. 1. Mișcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanță egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al sportivului; mișcare liniară pe un traseu, cu revenirea la punctul de plecare; tură1 (2). ◊ Tur-retur sau tur și retur = dus și întors, plecare și sosire. Tur de orizont = observare succesivă, cu un instrument optic sau cu ochiul liber, a unei regiuni, a unei porțiuni de teren etc., de obicei cu scopul de a întocmi un plan, o schiță etc.; fig. privire de ansamblu asupra unei probleme. ◊ Expr. A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film. 2. Plimbare scurtă pe un anumit traseu; raită. ♦ Acțiune, inițiativă, întreprindere care cere efort, perseverență, îndemânare. Un tur de forță. 3. Parte dintr-o competiție sportivă organizată după anumite norme, constând dintr-un șir de etape, care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în cursul căreia se parcurge un circuit pe distanță lungă, cu scurte opriri. 4. (La jocul de cărți) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie, pe rând, cărțile. [Pl. și: ture] – Din fr. tour.

TÚRA-VÚRA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.

TÚRA-VÚRA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.

TÚRĂ2, ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă; turn (2). – Din fr. tour.

TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.

TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cât lucrează o tură1 (1). 2. (Rar) Tur1 (1). 3. (Înv. și reg.) Rișcă. – Din fr. tour.

dúra-vúra i [At: CREANGĂ, P. 266 / V: dur-vur, dúrai-vúrai, túra-vúra / E: fo] Cuvânt care arată îndeplinirea cu greu a unei acțiuni (cu sau după vorbă și alergătură multă).[1] modificată

  1. Lipsește trimiterea de la var. dur-vur LauraGellner

tur2 sn [At: COSTINESCU / V: sf / Pl: ~uri, ~e / E: fr tour, ger Tour] 1 Mișcare circulară cu caracter periodic a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea corpului în poziția inițială Si: învârtitură. 2 (Îs) ~ de orizont Observare succesivă, cu un instrument optic sau cu ochiul liber, a unei regiuni, a unei porțiuni de teren etc. (cu scopul de a întocmi un plan, o schiță etc.) până la revenirea în poziția de vizare a punctului de la care s-a pornit. 3 (Fig; îas) Privire de ansamblu asupra unei probleme. 4 (Spt) Distanță egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al sportivului. 5 Mișcare liniară pe un traseu, cu revenire la punctul de plecare Si: înconjur, ocol. 6-7 (Îljv) "-retur sau ~ și retur (Care este) dus și întors. 8 (Spt) Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în cursul căreia se parcurge un circuit pe distanță lungă, cu scurte opriri. 9 (La jocul de cărți) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie, pe rând, cărțile. 10 (Spt) Parte dintr-o competiție sportivă, organizată după anumite norme, constând dintr- un șir de etape, care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor. 11 (Șîs ~ de forță) Acțiune care cere efort, perseverență, îndemânare. 12 (Pex; și îas) Întreprindere îndrăzneață. 13 (Cig; îe) A trage primul ~ de manivelă A începe turnarea unui film. 14 Plimbare scurtă pe un anumit traseu Si: raită. 15 (Îs) ~ de pistă Zbor pe un traseu dreptunghiular, executat în jurul aerodromului.

tura-vura [At: CARAGIALE, O. VI, 96 / E: fo] (Pfm) 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă o discuție prelungită și inutilă. 3 sn (Îe) Ce mai ~? Ce mai atâta vorbă degeaba?

tu3 sf [At: ALR I, 1036/308 / Pl: ~re / E: fo] (Orn; reg) Turturea (1) (Streptopelia turtur).

tu2 sf [At: BL VII, 139 / Pl: ~re / E: fr tour] Piesă în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă (orizontal și vertical) Si: turn (13), (rar) turlă (3).

tu1 sf [At: BARCIANU / Pl: ~re / E: fr tour] 1 Serviciu succesiv, alternativ. 2 Totalitatea salariaților care muncesc în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează în mai multe schimburi Si: schimb. 3 Interval de timp cât lucrează o tură1 (2) Si: schimb. 4 (Îrg) Tura1 (5).

TUR1, tururi, s. n. 1. Mișcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanță egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al sportivului; mișcare liniară pe un traseu, cu revenirea la punctul de plecare; tură1 (2). ♦ Tur-retur sau tur și retur = dus și întors, plecare și sosire. Tur de orizont = observare succesivă, cu un instrument optic sau cu ochiul liber, a unei regiuni, a unei porțiuni de teren etc., de obicei cu scopul de a întocmi un plan, o schiță etc.; fig. privire de ansamblu asupra unei probleme. ◊ Expr. A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film. 2. Plimbare scurtă pe un anumit traseu; raită. ♦ Acțiune, inițiativă, întreprindere care cere efort, perseverență, îndemânare. Un tur de forță. 3. Parte dintr-o competiție sportivă organizată după anumite norme, constând dintr-un șir de etape, care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în cursul căreia se parcurge un circuit pe distanță lungă, cu scurte opriri. 4. (La jocul de cărți) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie, pe rând, cărțile. [Pl. și: ture] – Din fr. tour.

TÚRĂ2, ture, s. f. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah; turn (2). – Din fr. tour.

TUR1, tururi, s. n. 1. Mișcare circulară în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată o singură dată pînă la revenirea în punctul de plecare; p. ext. mișcare liniară pe un traseu cu revenirea la punctul de plecare. Vă rog să-mi faceți onorul de a-mi acorda un tur de valț. ALECSANDRI, T. 1427. ♦ Tur de orizont = observare succesivă, cu ajutorul teodolitului, a diferitelor porțiuni caracteristice din jurul unui punct, pînă la revenirea lunetei în poziția de la care s-a plecat; fig. privire de ansamblu asupra unei probleme. Eri seară am făcut un interesant tur de orizont al situației. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 14/4. Tur de forță v. forță (I 1). Tur-retur = dus și întors, plecare și înapoiere. 2. Parte dintr-o competiție sportivă organizată după anumite norme, constînd dintr-un șir de etape care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor. ♦ Întrecerea sportivă, mai ales la ciclism, în cursul căreia se parcurge un circuit de lungă distanță. 3. (La jocul de cărți) Ciclu de jocuri în care fiecare partener, pe rînd, distribuie o singură dată cărțile. Cîtva timp s-au îndemnat toate patru una pe alta: «Mai facem un tur și ne ridicăm». GALAN, B. I 415.

TURA-VÚRA interj. Cuvînt care exprimă vorbăria lungă și fără rost într-o discuție sau trecerea de la un subiect la altul. Cît de mare-i ziulica, Nici că le mai tace gura: Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi nimica. D. BOTEZ, F. S. 82. Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică. CARAGIALE, O. I 119. ◊ Expr. Ce mai tura-vura = ce mai încoace-încolo, ce mai atîta vorbă degeaba? Ce mai tura-vura. Popa se zvîrcolea de parcă ar fi fost tras pe frigare. STANCU, D. 441.

TÚRĂ2, ture, s. f. Piesă la jocul de șah, în formă de turn. Alecu Golescu mută scurt tura de fildeș care mîngîie degetele, dar se vede că nu-i e gîndul la joc. CAMIL PETRESCU, O. II 335.

TÚRĂ1, ture, s. f. 1. Schimb (4). Părăsea la ora 3 noaptea (atunci se termina tura) atelierul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1. 2. (Rar) Tur1 (1). Le ceru să-i rezerve fiecare cîte o tură de vals. REBREANU, I. 100.

TUR s.n. 1. Mișcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turație (2);; tură1 (2). ♦ Tur-retur = dus și întors, plecare și sosire; tur de orizont = observare succesivă a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pistă = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat în jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurtă, raită. ♦ (Liv.) Acțiune care cere îndemânare, agilitate, putere. ♦ Tur de forță = efort, întreprindere îndrăzneață. 2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzând jumătate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în care se parcurge un circuit pe ditanță lungă. 3. (Tehn.) Mișcare circulară în jurul unui ax. 4. (La jocul de cărți) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie cărțile, pe rând. [Pl. -ruri, -re. / < fr. tour, cf. lat. turnus – instrument pentru întors].

arată toate definițiile

Intrare: ture
ture
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tur (mișcare, ciclu)
tur1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tur
  • turul
  • turu‑
plural
  • tururi
  • tururile
genitiv-dativ singular
  • tur
  • turului
plural
  • tururi
  • tururilor
vocativ singular
plural
tur2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tur
  • turul
  • turu‑
plural
  • ture
  • turele
genitiv-dativ singular
  • tur
  • turului
plural
  • ture
  • turelor
vocativ singular
plural
Intrare: tura-vura
tura-vura interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • tura-vura
dura-vura interjecție
compus
  • dura-vura
durai-vurai interjecție
interjecție (I10)
  • durai-vurai
Intrare: tură (piesă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tu
  • tura
plural
  • ture
  • turele
genitiv-dativ singular
  • ture
  • turei
plural
  • ture
  • turelor
vocativ singular
plural
Intrare: tură (schimb)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tu
  • tura
plural
  • ture
  • turele
genitiv-dativ singular
  • ture
  • turei
plural
  • ture
  • turelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tura-vura dura-vura durai-vurai

  • 1. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cît de mare-i ziulica, Nici că le mai tace gura: Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi nimica. D. BOTEZ, F. S. 82.
      surse: DLRLC
    • Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică. CARAGIALE, O. I 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

tură (piesă)

  • 1. Piesă, în formă de turn, la jocul de șah, care se deplasează numai în linie dreaptă; turn.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: turn attach_file un exemplu
    exemple
    • Alecu Golescu mută scurt tura de fildeș care mîngîie degetele, dar se vede că nu-i e gîndul la joc. CAMIL PETRESCU, O. II 335.
      surse: DLRLC

etimologie:

tură (schimb)

  • 1. Totalitatea salariaților care lucrează în același timp și după același program într-o întreprindere sau instituție în care se lucrează cu mai multe schimburi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: schimb attach_file un exemplu
    exemple
    • Părăsea la ora 3 noaptea (atunci se termina tura) atelierul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 165, 10/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Intervalul de timp cât lucrează o tură.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. rar Tur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tur (mișcare, ciclu) attach_file un exemplu
    exemple
    • Le ceru să-i rezerve fiecare cîte o tură de vals. REBREANU, I. 100.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

tur (mișcare, ciclu)

  • 1. Mișcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare.
    exemple
    • Vă rog să-mi faceți onorul de a-mi acorda un tur de valț. ALECSANDRI, T. 1427.
      surse: DLRLC
    • 1.1. sport Distanță egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al sportivului; mișcare liniară pe un traseu, cu revenirea la punctul de plecare; tură.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: tură (schimb)
    • 1.2. Tur-retur sau tur și retur = dus și întors, plecare și sosire.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. Tur de orizont = observare succesivă, cu un instrument optic sau cu ochiul liber, a unei regiuni, a unei porțiuni de teren etc., de obicei cu scopul de a întocmi un plan, o schiță etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 1.3.1. figurat Privire de ansamblu asupra unei probleme.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
        exemple
        • Eri seară am făcut un interesant tur de orizont al situației. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 14/4.
          surse: DLRLC
    • 1.4. Tur de pistă = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat în jurul aerodromului.
      surse: DN
    • 1.5. expresie A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Plimbare scurtă pe un anumit traseu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: raită
    • 2.1. Tur de oraș = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic.
      surse: MDN '00
    • 2.2. Acțiune, inițiativă, întreprindere care cere efort, perseverență, îndemânare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
      • 2.2.1. Un tur de forță = întreprindere îndrăzneață.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: efort
  • 3. Parte dintr-o competiție sportivă organizată după anumite norme, constând dintr-un șir de etape, care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în cursul căreia se parcurge un circuit pe distanță lungă, cu scurte opriri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.2. Tur de scrutin = (prima sau a doua) etapă a unor alegeri care se repetă.
      surse: MDN '00
  • 4. (La jocul de cărți) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie, pe rând, cărțile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cîtva timp s-au îndemnat toate patru una pe alta: «Mai facem un tur și ne ridicăm». GALAN, B. I 415.
      surse: DLRLC

etimologie: