turație sf [At: V. MOLIN, V. T. 82 / Pl: ~ii / E: tur² + -ație] 1 Mișcare circulară a unei piese în jurul unui ax Si: rotație. 2 Număr de rotații efectuate de un corp rotitor într-o unitate de timp.

TURAȚIE, turații, s. f. Mișcare circulară a unei piese în jurul unui ax. ♦ Numărul de învîrtituri efectuate de un corp rotitor într-o unitate de timp. Viteza mașinii atinge pe minut 2200 turații. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 3/4. Rotativele scuipă munți de ziare, învîrtindu-se cu maximul de turații. BOGZA, A. Î. 251.

TURAȚIE s.f. 1. (Tehn.) Mișcare circulară a unei piese în jurul unui ax. 2. (Fiz.) Porțiune din mișcarea circulară continuă a unui corp; rotație unică, completă; tur (1). [Gen. -iei. / < tur].

TURAȚIE s. f. 1. număr de rotații efectuate de un corp în mișcare circulară uniformă într-o unitate de timp. 2. rotație. (< tur + -ație)

TURAȚIE ~i f. 1) Mișcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix; tur. 2) Numărul de mișcări de acest fel într-o unitate de timp. [G.-D. turației; Sil. -ți-e] /tur + suf. ~ație

turație (desp. -ți-e) s. f., art. turația (desp. -ți-a), g.-d. art. turației; pl. turații, art. turațiile (desp. -ți-i-)

turație (-ți-e) s. f., art. turația (-ți-a), g.-d. art. turației; pl. turații, art. turațiile (-ți-i-)

turație s. f. (sil. -ți-e), art. turația (sil. -ți-a), g.-d. art. turației; pl. turații, art. turațiile (sil. -ți-i-)

turație

TURAȚIE s. rotație. (200 de ~ pe minut.)

TURAȚIE s. rotație. (200 de ~ pe minut.)