11 definiții pentru turcime
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURCIME s. f. Mulțime de turci; totalitatea turcilor. – Turc + suf. -ime.
TURCIME s. f. Mulțime de turci; totalitatea turcilor. – Turc + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turcime sf [At: URECHE, ap. DDRF / E: turc + -ime] 1-2 Mulțime de turci (1-2) Si: (reg) turcăranie (1-2). 3-4 Totalitatea turcilor (1-2) Si: (reg) turcăranie (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURCIME s. f. Mulțime de turci. A scos sabia și s-a repezit într-o ceată de soldați turci... Spaima a intrat în turcime. STANCU, D. 23. Turcimea-nvrăjbită se rupe de-olaltă. COȘBUC, P. I 205.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURCIME f. depr. 1) Totalitate a turcilor. 2) Mulțime de turci. /turc + suf. ~ime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turcime f. neamul turcesc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turcíme f. Mulțime de Turcĭ. Neamu turcesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
turcime s. f., g.-d. art. turcimii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turcime s. f., g.-d. art. turcimii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turcime s. f., g.-d. art. turcimii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURCIME s. (pop.) aliotman, (înv.) păgânătate, păgânime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TURCIME s. (pop.) aliotman, (înv.) păgînătate, păgînime.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
turcimesubstantiv feminin
- 1. Mulțime de turci; totalitatea turcilor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: Aliotman păgânime păgânătate
- A scos sabia și s-a repezit într-o ceată de soldați turci... Spaima a intrat în turcime. STANCU, D. 23. DLRLC
- Turcimea-nvrăjbită se rupe de-olaltă. COȘBUC, P. I 205. DLRLC
-
etimologie:
- Turc + sufix -ime. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.