12 definiții pentru turbulență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURBULÉNȚĂ, turbulențe, s. f. 1. Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia.

turbulență sf [At: COSTINESCU / Pl: ~țe / E: fr turbulence, lat turbulentia] 1 (Liv) Zgomot. 2 (Liv) Dezordine (2). 3 (Liv) Revoltă. 4 (Fiz) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri.

TURBULÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia.

TURBULÉNȚĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot, dezordine; nesupunere, revoltă. 2. Mișcare de agitație a unui fluid ale cărui particule au deplasări dezordonate.

TURBULÉNȚĂ s.f. 1. (Liv.) Tulburare; neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (Fiz.) Stare de mișcare a unui fluid în care există vârtejuri. [Cf. fr. turbulence, lat. turbulentia].

TURBULÉNȚĂ s. f. 1. neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (fiz.) stare a unui fluid în care există vârtejuri, agitație. (< fr. turbulence, lat. turbulentia)

TURBULÉNȚĂ f. 1) Agitație turbulentă. 2) Caracter turbulent. [G.-D. turbulenței] /<fr. turbulence, lat. turbulentia

*turbulénță f., pl. e (lat. turbulentia). Caracteru de a fi turbulent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!turbulénță s. f., g.-d. art. turbulénței; pl. turbulénțe

turbulénță s. f., g.-d. art. turbulénței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TURBULÉNȚĂ s. (FIZ.) agitație. (~ unui fluid.)

TURBULENȚĂ s. (FIZ.) agitație. (~ unui fluid.)

Intrare: turbulență
turbulență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turbulență
  • turbulența
plural
  • turbulențe
  • turbulențele
genitiv-dativ singular
  • turbulențe
  • turbulenței
plural
  • turbulențe
  • turbulențelor
vocativ singular
plural

turbulență

etimologie: