11 definiții pentru tungsten


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÚNGSTEN s. n. (Chim.) Wolfram. – Din fr. tungstène.

TÚNGSTEN s. n. (Chim.) Wolfram. – Din fr. tungstène.

tungsten sn [At: PONI, CH. 30 / E: fr tungstène] (Chm) Wolfram.

TÚNGSTEN s. n. Metal dur, greu, de culoare cenușie, întrebuințat mai ales la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice; wolfram.

TÚNGSTEN s.m. Metal dur, greu, de culoare cenușie, întrebuințat la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. V. wolfram. [< fr. tungstène, cf. sued. tungsten].

TÚNGSTEN s. n. wolfram. (< fr. tungstène)

TUNGSTÉN n. Metal dur, greu, cenușiu-deschis, întrebuințat la obținerea oțelurilor speciale și la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice; wolfram. [Sil. tung-sten] /<fr. tungstene


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tungsten
  • silabație: tung-sten info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tungsten
  • tungstenul
  • tungstenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tungsten
  • tungstenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tungsten

  • 1. chimie Metal dur, greu, de culoare cenușie, întrebuințat mai ales la fabricarea oțelurilor speciale și a filamentelor pentru becuri electrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: wolfram

etimologie:

  • limba franceză tungstène
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • cf. limba suedeză tungsten
      surse: DN