tundră sf [At: MEHEDINȚI, G. F. 171 / Pl: ~re / E: fr toundra, rs тундра] Zonă situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, în care perioadele de vegetație sunt foarte scurte, predominând mușchii, lichenii, arbuștii pitici etc.

țondră sf vz țundră

țundră sf [At: ANON. CAR. / V: țon~, țoan~ / Pl: ~re / E: nct] 1 (Trs; Ban) Haină țărănească largă și lungă, purtată deopotrivă de bărbați și de femei, făcută din dimie de culoarea naturală a lânii și tivită pe margini și pe la cusături cu șnur negru, roșu, albastu etc. 2 (Reg; îe) A fi lovit cu mâneca ~rei A fi prostănac. 3 (Trs; Ban; pex) Haină uzată. 4 (Ban; Trs) Epitet dat unei femei cu purtări imorale. 5 (Reg) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Reg) Melodie după care se execută țundra (5).

❍ȚUNDRĂ (pl. -dre) sf. Trans. Băn. 1 👕 Zeghe; suman: Murășan cu țundra sură, Treci Murășu să-ți dau gură, Murășan cu țundra albă, treci Murășu de ți-s dragă (IK.-BRS.); o cămașă pe dînsul de borangic... și pe deasupra cu țundra prinsă de gît cu încheieturi (ISP.) ¶ 2 F Băn. Femeie stricată, depravată [ung. condra].

❍ȚUNDRIȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. 👕 dim. ȚUNDRĂ: Pe la noi, prin Gîrboviță, Umblă foamea pe uliță, Îmbrăcată cu ~ Și în cap cu căciuliță (IK.-BRS.).

TUNDRĂ, tundre, s. f. Regiune de stepă din zona polară arctică, a cărei vegetație este constituită din mușchi, licheni și arbori pitici.

ȚOANDRĂ s. f. v. țundră.

ȚONDRĂ s. f. v. țundră.^[1]

ȚUNDRĂ, țundre, s. f. (Regional) Haină țărănească largă și lungă pînă la genunchi, făcută din dimie și tivită pe margini și pe la cusături cu șnur; zeghe, suman. Mi-a bătut un moș la poartă, Biet țăran cu țundra sură. GOGA, C. P. 63. Păgubașu dormea-n șură, Învelit cu țundră sură. MARIAN, S. 192. Cu țundră neagră-mbrăcată, Cu cizme roși încălțată. TEODORESCU, P. P. 178. Murășan cu țundră albă, Treci Mureșu de ți-s dragă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. – Variantă: țoandră (SEVASTOS, N. 278, I. CR. I 2) s. f.

TUNDRĂ s.f. Cîmpie din regiunea arctică, acoperită cu copaci pitici, cu mușchi și cu licheni. [< rus. tundra, cf. fr. toundra].

TUNDRĂ s. f. formațiune vegetală din regiunea subarctică, din mușchi, licheni, ierburi și arbuști pitici. (< fr. toundra, rus. tundra)

TUNDRĂ ~e f. Regiune din brâul subarctic, caracterizată prin climă rece, umiditate mare a solului și vegetație săracă (mușchi, licheni, arbuști pitici). [Sil. tun-dră] /<fr. toundra, rus. tundra

ȚUNDRĂ ~e f. reg. Haină țărănească lungă, făcută dintr-o țesătură groasă de casă (împodobită cu găitane). /Orig. nec.

țúndră f., pl. e (ung. cundra, condra, candra; rut. cundri, zdrențe). Trans. Sarică.

tundră s. f., g.-d. art. tundrei; pl. tundre

țundră (reg.) s. f., g.-d. art. țundrei; pl. țundre

tundră s. f., g.-d. art. tundrei; pl. tundre

țundră (reg.) s. f., g.-d. art. țundrei; pl. țundre

tundră s. f., g.-d. art. tundrei; pl. tundre

țundră s. f., g.-d. art. țundrei; pl. țundre

țundră (-re), s. f. – 1. Haină groasă. – 2. Cîrpă. – 3. Femeie stricată, prostituată. Origine incertă. Se consideră drept der. din mag. condra, rut. cundra „cîrpă” (Tiktin; Candrea, Gáldi, Dict., 166), dar aceste cuvinte ar putea proveni din rom. Cf. țoandră; ar putea fi vorba de un cuvînt expresiv, cu același sens și fonetism ca buleandră, fleand(u)ră, handră. Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 218, se gîndea la un dacic *tunndra. Cf. țandără.

țundră, țundre s. f. (înv.) prostituată

ȚUNDRĂ s. v. zeghe.

ȚUNDRĂ s. v. sarică.

țundră s. v. ZEGHE.

ȚUNDRĂ s. sarică, (Maram.) gubă. (~ de cioban.)

ȚUNDRĂ s.f. (Ban.) Suman, zeghe. Czondrĕ Bracca. Vile indumentum rusticanum. AC, 333. Etimologie: magh. condra.

țundră, țundre, s.f. (reg.) 1. haină țărănească largă și lungă de dimie. 2. dans popular. 3. femeie imorală.

țúndră, țundre, s.f. (reg.) Haină țărănească: „Scoală și slujnicele / Să-ți măture tot curțâle / Cu poalele țundrelor” (Bilțiu, David, 2007: 26). – Din magh. condra, ucr. cundra „cârpă” (Candrea, Galdi, după DER).