13 definiții pentru tufan


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUFÁN, tufani, s. m. 1. Specie de stejar (Quercus pubescens). 2. Tufar. 3. (Pop.) Ciomag, bâtă. – Tufă + suf. -an.

TUFÁN, tufani, s. m. 1. Specie de stejar (Quercus pubescens). 2. Tufar. 3. (Pop.) Ciomag, bâtă. – Tufă + suf. -an.

tufan [At: GORJAN, H. I, 20/35 / Pl: ~i sm, ~e sn / E: tufă + -an] 1 sm (Pop) Tufar (1). 2 sm Stejar (Quercus pubescens). 3 sm Stejar (Quercus petraea). 4 sm Stejar (Quercus sessiliflora). 5 sm Stejar (Quercus conferta). 6 sm Stejar (Quercus lanuginosa). 7 sm Stejar (Quercus robur). 8 sm (Îrg) Buștean scurt de stejar. 9 sm (Pop; fig) Copil nelegitim Si: bastard, (reg) tufar (3), tufăriș (6), tufean, tufiș (6), tufoi (5). 10 sn (Reg) Bucată de lemn Si: bâtă, ciomag, (reg) tufă (25). 11 sn (Reg) Horă nedefinită mai îndeaproape.

TUFÁN, tufani, s. m. 1. Specie de stejar cu lujeri și frunze păroase (Quercus pubescens); tufă (3). Lîngă porumb, un tufan bătrîn și încîlcit lăsa o umbră deasă, neagră. PREDA, Î. 149. Găsești cîte o mică dumbravă de vechi tufani sub care se adăpostesc turmele de oi la poale, iar mii și mii de cuiburi de ciori printre crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 17. Tufani, paltini, ghindari se îngroziră foarte. ALEXANDRESCU, M. 294. 2. Arbust, copăcel; tufar. Pădurea era cam rară, mai mult tufani decît copaci mari. CONTEMPORANUL, VIII 299. Pădurea măruntă de tufani și mărăcini se află la răsărit. I. IONESCU, M. 634. 3. Băț, ciomag, bîtă (dintr-un trunchi gros de copac). Să-i lungească pă spinare un tufan de patru ani, măsurînd-o cu acesta de vreo șaptezeci de ori. GORJAN, H. I 20. Turcul zice «aman, aman», Eu îi trag cu ăl tufan. TEODORESCU, P. P. 300.

TUFÁN ~i m. Arbore înrudit cu stejarul, dar cu frunze mai lungi. /tufă + suf. ~an

tufan m. specie de stejar (numit și tufă albă sau râioasă) prin pădurile și tufișurile dealurilor (Quercus pubescens).

tufán m. (d. tufă). Un fel de stejar numit și gorun (quercus pedunculata) și tufă (quercus pubéscens); stejar de la 15 anĭ în sus pînă la cel secular. Buștean de stejar scurt (Bz.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TUFÁN s. v. bâtă, ciomag, gorun, măciucă, tufar.

TUFÁN s. (BOT.; Quercus pubescens) (reg.) tufă, (Transilv.) șledun.

tufan s. v. BÎTĂ. CIOMAG. GORUN. MĂCIUCĂ. TUFAR.

TUFAN s. (BOT.; Quercus pubescens) (reg.) tufă, (Transilv.) șledun.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tufan, tufani s. m. persoană nepricepută / ignorantă.

Intrare: tufan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tufan
  • tufanul
  • tufanu‑
plural
  • tufani
  • tufanii
genitiv-dativ singular
  • tufan
  • tufanului
plural
  • tufani
  • tufanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tufan Quercus

  • 1. Specie de stejar (Quercus pubescens).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Lîngă porumb, un tufan bătrîn și încîlcit lăsa o umbră deasă, neagră. PREDA, Î. 149.
      surse: DLRLC
    • Găsești cîte o mică dumbravă de vechi tufani sub care se adăpostesc turmele de oi la poale, iar mii și mii de cuiburi de ciori printre crăcile copacilor. ODOBESCU, S. III 17.
      surse: DLRLC
    • Tufani, paltini, ghindari se îngroziră foarte. ALEXANDRESCU, M. 294.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Pădurea era cam rară, mai mult tufani decît copaci mari. CONTEMPORANUL, VIII 299.
      surse: DLRLC
    • Pădurea măruntă de tufani și mărăcini se află la răsărit. I. IONESCU, M. 634.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Să-i lungească pă spinare un tufan de patru ani, măsurînd-o cu acesta de vreo șaptezeci de ori. GORJAN, H. I 20.
      surse: DLRLC
    • Turcul zice «aman, aman», Eu îi trag cu ăl tufan. TEODORESCU, P. P. 300.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tufă + sufix -an.
    surse: DEX '98 DEX '09