2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUȘÁT, -Ă, tușați, -te, adj. (Livr.) Emoționat. – V. tușa.

tușat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: tușa1] (Frm) Emoționat (1).

TUȘÁT, -Ă, tușați, -te, adj. (Franțuzism) Emoționat. – V. tușa.

TUȘÁ, tușez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A emoționa. 2. A verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină. – Din fr. toucher.

tușa1 vt [At: DN2 / Pzi: ez / E: fr toucher] 1 (Teh) A executa operația de tușare (1). 2 (Frm) A emoționa (2).

tușa2 vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ez / E: tuș1] (Rar) A vopsi în negru.

TUȘÁ, tușez, vb. I. Tranz. 1. (Franțuzism) A emoționa. 2. A verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină. – Din fr. toucher.

TUȘÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A impresiona, a mișca; a interesa. 2. A controla planeitatea suprafețelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta și un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. [P.i., 3,6 -șează. / < fr. toucher].

TUȘÁ vb. tr. 1. a emoționa, a impresiona, a mișca; a interesa. 2. a controla planeitatea suprafețelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta și un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. 3. a atinge. (< fr. toucher)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tușá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 tușeáză, 1 pl. tușắm; ger. tușấnd

tușá vb., ind. prez. 1 sg. tușéz, 3 sg. și pl. tușeáză, 1 pl. tușăm; ger. tușând

Intrare: tușat
tușat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușat
  • tușatul
  • tușatu‑
  • tușa
  • tușata
plural
  • tușați
  • tușații
  • tușate
  • tușatele
genitiv-dativ singular
  • tușat
  • tușatului
  • tușate
  • tușatei
plural
  • tușați
  • tușaților
  • tușate
  • tușatelor
vocativ singular
plural
Intrare: tușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tușa
  • tușare
  • tușat
  • tușatu‑
  • tușând
  • tușându‑
singular plural
  • tușea
  • tușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tușez
(să)
  • tușez
  • tușam
  • tușai
  • tușasem
a II-a (tu)
  • tușezi
(să)
  • tușezi
  • tușai
  • tușași
  • tușaseși
a III-a (el, ea)
  • tușea
(să)
  • tușeze
  • tușa
  • tușă
  • tușase
plural I (noi)
  • tușăm
(să)
  • tușăm
  • tușam
  • tușarăm
  • tușaserăm
  • tușasem
a II-a (voi)
  • tușați
(să)
  • tușați
  • tușați
  • tușarăți
  • tușaserăți
  • tușaseți
a III-a (ei, ele)
  • tușea
(să)
  • tușeze
  • tușau
  • tușa
  • tușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)