2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUȘÁRE, tușări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a tușa.V. tușa.

tușare sf [At: LTR / Pl: ări / E: tușa1] 1 (Teh) Operație de verificare a gradului de netezime a unor suprafețe metalice cu ajutorul unor unelte speciale sau cu piesa cu care suprafața verificată ajunge în contact, prin aplicarea unui strat de vopsea pe suprafața piesei cu care se verifică. 2 (Frm) Emoționare.

TUȘÁRE, tușări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a tușa.V. tușa.

TUȘÁRE s.f. Acțiunea de a tușa și rezultatul ei. [< tușa].

TUȘÁ, tușez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A emoționa. 2. A verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină. – Din fr. toucher.

tușa1 vt [At: DN2 / Pzi: ez / E: fr toucher] 1 (Teh) A executa operația de tușare (1). 2 (Frm) A emoționa (2).

tușa2 vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ez / E: tuș1] (Rar) A vopsi în negru.

TUȘÁ, tușez, vb. I. Tranz. 1. (Franțuzism) A emoționa. 2. A verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină. – Din fr. toucher.

TUȘÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A impresiona, a mișca; a interesa. 2. A controla planeitatea suprafețelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta și un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. [P.i., 3,6 -șează. / < fr. toucher].

TUȘÁ vb. tr. 1. a emoționa, a impresiona, a mișca; a interesa. 2. a controla planeitatea suprafețelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta și un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. 3. a atinge. (< fr. toucher)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tușáre (livr.) s. f., g.-d. art. tușắrii; pl. tușắri

tușáre s. f., g.-d. art. tușării; pl. tușări

tușá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 tușeáză, 1 pl. tușắm; ger. tușấnd

tușá vb., ind. prez. 1 sg. tușéz, 3 sg. și pl. tușeáză, 1 pl. tușăm; ger. tușând

Intrare: tușare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tușare
  • tușarea
plural
  • tușări
  • tușările
genitiv-dativ singular
  • tușări
  • tușării
plural
  • tușări
  • tușărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tușa
  • tușare
  • tușat
  • tușatu‑
  • tușând
  • tușându‑
singular plural
  • tușea
  • tușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tușez
(să)
  • tușez
  • tușam
  • tușai
  • tușasem
a II-a (tu)
  • tușezi
(să)
  • tușezi
  • tușai
  • tușași
  • tușaseși
a III-a (el, ea)
  • tușea
(să)
  • tușeze
  • tușa
  • tușă
  • tușase
plural I (noi)
  • tușăm
(să)
  • tușăm
  • tușam
  • tușarăm
  • tușaserăm
  • tușasem
a II-a (voi)
  • tușați
(să)
  • tușați
  • tușați
  • tușarăți
  • tușaserăți
  • tușaseți
a III-a (ei, ele)
  • tușea
(să)
  • tușeze
  • tușau
  • tușa
  • tușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tușare

  • 1. livresc Acțiunea de a tușa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi tușa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

tușa

etimologie: