11 definiții pentru trufi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trufi1 vr [At: PSALT. 145 / Pzi: ~fesc / E: drr trufie] (Înv) 1 A avea o atitudine plină de trufie (1) Si: a se fuduli, a se mândri, (înv) a se trufăși. 2 A se desfăta (5).

trufi2 vi [At: LB / Pzi: ~fesc / E: trufă3] (Reg) A glumi (2).

TRUFÍ, trufesc, vb. IV. Refl. A se purta cu mîndrie exagerată, a fi plin de trufie; a se semeți, a se mîndri, a se fuduli. Sigismund Bathori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea de cînd tractă și se rudi prin căsătorie cu împăratul nemțesc. BĂLCESCU, O. II 70. Nimene să nu se trufească sau să se laude întru zilele ceale bune ale sale. ȚICHINDEAL, F. 188.

A SE TRUFÍ mă ~ésc intranz. rar A deveni trufaș; a ajunge să aibă trufie. /Din trufie

trufì v. a se mândri foarte: Bathory se trufi și se înălță cu mintea BĂLC.

trufésc (mă) v. refl. (d. vrom. trufă = trufie). Vechĭ. Mă fudulesc foarte mult. – Rar și mă trufășésc și -așésc (Tkt.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trufi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă trufesc, 3 sg. se trufește, imperf. 1 sg. mă trufeam; conj. prez. 1 sg. să mă trufesc, 3 să se trufească; imper. 2 sg. afirm. trufește-te; ger. trufindu-mă

!trufi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se trufesc, imperf. 3 sg. se trufea; conj. prez. 3 să se trufească

trufí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trufésc, imperf. 3 sg. trufeá; conj. prez. 3 sg. și pl. trufeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRUFÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

trufi vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

Intrare: trufi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trufi
  • trufire
  • trufit
  • trufitu‑
  • trufind
  • trufindu‑
singular plural
  • trufește
  • trufiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trufesc
(să)
  • trufesc
  • trufeam
  • trufii
  • trufisem
a II-a (tu)
  • trufești
(să)
  • trufești
  • trufeai
  • trufiși
  • trufiseși
a III-a (el, ea)
  • trufește
(să)
  • trufească
  • trufea
  • trufi
  • trufise
plural I (noi)
  • trufim
(să)
  • trufim
  • trufeam
  • trufirăm
  • trufiserăm
  • trufisem
a II-a (voi)
  • trufiți
(să)
  • trufiți
  • trufeați
  • trufirăți
  • trufiserăți
  • trufiseți
a III-a (ei, ele)
  • trufesc
(să)
  • trufească
  • trufeau
  • trufi
  • trufiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trufi, trufescverb

  • 1. A se purta cu mândrie exagerată, a fi plin de trufie; a se semeți, a se mândri, a se fuduli. DLRLC
    • format_quote Sigismund Bathori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea de cînd tractă și se rudi prin căsătorie cu împăratul nemțesc. BĂLCESCU, O. II 70. DLRLC
    • format_quote Nimene să nu se trufească sau să se laude întru zilele ceale bune ale sale. ȚICHINDEAL, F. 188. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.