11 definiții pentru trufi
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
trufi1 vr [At: PSALT. 145 / Pzi: ~fesc / E: drr trufie] (Înv) 1 A avea o atitudine plină de trufie (1) Si: a se fuduli, a se mândri, (înv) a se trufăși. 2 A se desfăta (5).
trufi2 vi [At: LB / Pzi: ~fesc / E: trufă3] (Reg) A glumi (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRUFÍ, trufesc, vb. IV. Refl. A se purta cu mîndrie exagerată, a fi plin de trufie; a se semeți, a se mîndri, a se fuduli. Sigismund Bathori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea de cînd tractă și se rudi prin căsătorie cu împăratul nemțesc. BĂLCESCU, O. II 70. Nimene să nu se trufească sau să se laude întru zilele ceale bune ale sale. ȚICHINDEAL, F. 188.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE TRUFÍ mă ~ésc intranz. rar A deveni trufaș; a ajunge să aibă trufie. /Din trufie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trufì v. a se mândri foarte: Bathory se trufi și se înălță cu mintea BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trufésc (mă) v. refl. (d. vrom. trufă = trufie). Vechĭ. Mă fudulesc foarte mult. – Rar și mă trufășésc și -așésc (Tkt.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trufi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă trufesc, 3 sg. se trufește, imperf. 1 sg. mă trufeam; conj. prez. 1 sg. să mă trufesc, 3 să se trufească; imper. 2 sg. afirm. trufește-te; ger. trufindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!trufi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se trufesc, imperf. 3 sg. se trufea; conj. prez. 3 să se trufească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trufí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trufésc, imperf. 3 sg. trufeá; conj. prez. 3 sg. și pl. trufeáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TRUFÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
trufi vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
trufi, trufescverb
- 1. A se purta cu mândrie exagerată, a fi plin de trufie; a se semeți, a se mândri, a se fuduli. DLRLC
- Sigismund Bathori, nestatornic și zadarnic, se trufi și se înălță cu mintea de cînd tractă și se rudi prin căsătorie cu împăratul nemțesc. BĂLCESCU, O. II 70. DLRLC
- Nimene să nu se trufească sau să se laude întru zilele ceale bune ale sale. ȚICHINDEAL, F. 188. DLRLC
-