Definiția cu ID-ul 1270288:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trufi (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă trufesc, 3 sg. se trufește, imperf. 1 sg. mă trufeam; conj. prez. 1 sg. să mă trufesc, 3 să se trufească; imper. 2 sg. afirm. trufește-te; ger. trufindu-mă