2 intrări

14 definiții

din care

Explicative DEX

TRUCULENT, -Ă, truculenți, -te, adj. Aspru, violent, brutal. – Din fr. truculent, lat. truculentus.

TRUCULENT, -Ă, truculenți, -te, adj. Aspru, violent, brutal. – Din fr. truculent, lat. truculentus.

TRUCULENȚĂ, truculențe, s. f. Asprime, violență, brutalitate; lipsă de bun-simț, obrăznicie. – Din fr. truculence.

TRUCULENȚĂ, truculențe, s. f. Asprime, violență, brutalitate; lipsă de bun-simț, obrăznicie. – Din fr. truculence.

truculent, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: lat truculentus, fr truculent] (Liv) 1 Care este brutal Si: aspru, violent. 2 Care sfidează bunul simț.

truculență sf [At: CĂLINESCU, C. O. 237 / Pl: ~țe / E: fr truculence] (Liv) 1 Brutalitate (2). 2 Lipsă de bun-simț.

TRUCULENT, -Ă adj. (Franțuzism) Aspru, violent, brutal. [Cf. fr. truculent, lat. truculentus].

TRUCULENȚĂ s.f. (Franțuzism) Asprime, violență, lipsă de jenă, sfidare a bunului simț. [Cf. fr. truculence, lat. truculentia].

TRUCULENT, -Ă adj. aspru, violent, brutal. (< fr. truculent, lat. truculentus)

TRUCULENȚĂ s. f. asprime, violență, lipsă de jenă, sfidare a bunului simț. (< fr. truculence)

Ortografice DOOM

truculent (livr.) adj. m., pl. truculenți; f. truculentă, pl. truculente

truculență (livr.) s. f., g.-d. art. truculenței; pl. truculențe

truculent adj. m., pl. truculenți; f. truculentă, pl. truculente

truculență s. f., g.-d. art. truculenței; pl. truculențe

truculent adj. m., pl. truculenți; f. sg. truculentă, pl. truculente

truculență s. f., g.-d. art. truculenței; pl. truculențe

Intrare: truculent
truculent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • truculent
  • truculentul
  • truculentu‑
  • truculentă
  • truculenta
plural
  • truculenți
  • truculenții
  • truculente
  • truculentele
genitiv-dativ singular
  • truculent
  • truculentului
  • truculente
  • truculentei
plural
  • truculenți
  • truculenților
  • truculente
  • truculentelor
vocativ singular
plural
Intrare: truculență
truculență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • truculență
  • truculența
plural
  • truculențe
  • truculențele
genitiv-dativ singular
  • truculențe
  • truculenței
plural
  • truculențe
  • truculențelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

truculent, truculentăadjectiv

etimologie:

truculență, truculențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.