7 definiții pentru truculență
Explicative DEX
TRUCULENȚĂ, truculențe, s. f. Asprime, violență, brutalitate; lipsă de bun-simț, obrăznicie. – Din fr. truculence.
TRUCULENȚĂ, truculențe, s. f. Asprime, violență, brutalitate; lipsă de bun-simț, obrăznicie. – Din fr. truculence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
truculență sf [At: CĂLINESCU, C. O. 237 / Pl: ~țe / E: fr truculence] (Liv) 1 Brutalitate (2). 2 Lipsă de bun-simț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRUCULENȚĂ s.f. (Franțuzism) Asprime, violență, lipsă de jenă, sfidare a bunului simț. [Cf. fr. truculence, lat. truculentia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRUCULENȚĂ s. f. asprime, violență, lipsă de jenă, sfidare a bunului simț. (< fr. truculence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
truculență (livr.) s. f., g.-d. art. truculenței; pl. truculențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
truculență s. f., g.-d. art. truculenței; pl. truculențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
truculență s. f., g.-d. art. truculenței; pl. truculențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
truculență, truculențesubstantiv feminin
- 1. Lipsă de bun-simț. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: asprime brutalitate obrăznicie violență
etimologie:
- truculence DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.