truc² sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr truc, ger Truck] 1 Cadru suspendat, în general prin resorturi, pe una sau pe două perechi de roți, pe care se montează cupeul unui vagon de tramvai. 2 (Reg) Vagon de cale ferată forestieră cu care se transportă buștenii. 3 (Pgn) Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii (care circulă în special pe o linie ferată).

truc¹ sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~uri / E: fr truc] 1 Manevră abilă prin care se maschează realitatea Si: stratagemă. 2 Viclenie întrebuințată pentru atingerea unui scop Si: șiretlic, tertip (3).

TRUC¹, trucuri, s. n. Manevră abilă prin care se maschează realitatea; șiretlic, stratagemă, viclenie întrebuințată pentru atingerea unui scop. Aglae se împrumutase din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol. CĂLINESCU, E. O. I 49. Trei sute cincizeci de cuvinte sau de locuțiuni, care toate înseamnă o formalitate de îndeplinit... un truc, o stratagemă. C. PETRESCU, C. V. 93.

TRUC², trucuri, s. n. Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii, care circulă în special pe calea ferată.

TRUC s.n. 1. Manevră abilă de a face ceva mascînd realitatea; șiretlic, stratagemă; artificiu. 2. Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii (care circulă în special pe o linie ferată). [Pron. și trüc. / < fr. truc, it. trucco, cf. prov. truc – lovitură].

TRUC¹ s. n. 1. manevră abilă de a face ceva mascând realitatea; șiretlic, stratagemă; artificiu. 2. mecanism, procedeu scenic menit a crea o iluzie. (< fr. truc)

TRUC² s. n. cadru suspendat pe una sau pe două osii, pe care se montează caroseria unui vagon de tramvai. (< fr. truc, engl. truck)

TRUC² ~uri n. Ramă montată pe roți care se deplasează prin rulare pe șine. /<fr. truck, germ. Truck

TRUC¹ ~uri n. 1) Manevră abilă prin care se maschează realitatea; șotie; tertip; șiretlic; stratagemă. 2) Procedeu folosit de iluzioniști. /<fr. truc

*truc n., pl. urĭ (fr. truc, d. gasconu truc, lovitură; d. truca, a lovi). Viclenie p. a reuși într’o afacere, stratagemă în luptă: a afla trucu.

truc (manevră; cadru) s. n., pl. trucuri

truc (manevră, cadru) s. n., pl. trucuri

truc (manevră, cadru) s. n., pl. trucuri

truc

TRUC s. v. subterfugiu.

TRUC s. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, viclenie, vicleșug, (rar) sireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)