opțiuni
  • info

13 definiții pentru trubaci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUBACI, trubaci, s. m. (Înv.) Trâmbițaș (la vânătoare). – Din rus. trubaci.

TRUBACI, trubaci, s. m. (Înv.) Trâmbițaș (la vânătoare). – Din rus. trubaci.

trubaci sm [At: BELDIMAN, E. 16/21 / V: (înv) tromb~, ~umb~ / Pl: ~ / E: rs трубач] (Înv) Trâmbițaș (la vânătoare).

TRUBACI, trubaci, s. m. (Învechit) Trîmbițaș. Trubaci găitănați cu cornul de vînătoare încolăcit subt umere. ODOBESCU, S. III 144.

trubácĭ m., pl. tot așa (rus. [și sîrb.] trubačĭ, d. trubá, vsl. tromba, trîmbiță. V. trîmbă). Vechĭ. Trîmbițaș: trubacĭ găitănițĭ (Od. Psevd. 169).

trombaci sm vz trubaci

trumbaci sm vz trubaci

trubaciu m. trâmbicer: trubaci găităniți OD. [Rus. TROBAČŬ].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trubaci (înv.) s. m., pl. trubaci

trubaci (înv.) s. m., pl. trubaci

trubaci g. m., pl. trubaci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRUBACI s. v. gornist, trâmbițaș, trompet, trompetist.

trubaci s. v. GORNIST. TRÎMBIȚAȘ. TROMPET. TROMPETIST.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trubaci (-i), s. m. – Trîmbițaș. Rus. trubačĭ (Tiktin; Candrea) sau mai probabil sb. trubač. Cuvînt rar, folosit doar de Odobescu. – Cf. trîmbă.

Intrare: trubaci
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trubaci
  • trubaciul
  • trubaciu‑
plural
  • trubaci
  • trubacii
genitiv-dativ singular
  • trubaci
  • trubaciului
plural
  • trubaci
  • trubacilor
vocativ singular
  • trubaciule
  • trubace
plural
  • trubacilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trombaci
  • trombaciul
  • trombaciu‑
plural
  • trombaci
  • trombacii
genitiv-dativ singular
  • trombaci
  • trombaciului
plural
  • trombaci
  • trombacilor
vocativ singular
  • trombaciule
  • trombace
plural
  • trombacilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trumbaci
  • trumbaciul
plural
  • trumbaci
  • trumbacii
genitiv-dativ singular
  • trumbaci
  • trumbaciului
plural
  • trumbaci
  • trumbacilor
vocativ singular
  • trumbaciule
  • trumbace
plural
  • trumbacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trubaci, trubacisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.