12 definiții pentru trubaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUBÁCI, trubaci, s. m. (Înv.) Trâmbițaș (la vânătoare). – Din rus. trubaci.

TRUBÁCI, trubaci, s. m. (Înv.) Trâmbițaș (la vânătoare). – Din rus. trubaci.

trubaci sm [At: BELDIMAN, E. 16/21 / V: (înv) tromb~, ~umb~ / Pl: ~ / E: rs трубач] (Înv) Trâmbițaș (la vânătoare).

TRUBÁCI, trubaci, s. m. (Învechit) Trîmbițaș. Trubaci găitănați cu cornul de vînătoare încolăcit subt umere. ODOBESCU, S. III 144.

trubácĭ m., pl. tot așa (rus. [și sîrb.] trubačĭ, d. trubá, vsl. tromba, trîmbiță. V. trîmbă). Vechĭ. Trîmbițaș: trubacĭ găitănițĭ (Od. Psevd. 169).

trubaciu m. trâmbicer: trubaci găităniți OD. [Rus. TROBAČŬ].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trubáci (înv.) s. m., pl. trubáci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRUBÁCI s. v. gornist, trâmbițaș, trompet, trompetist.

trubaci s. v. GORNIST. TRÎMBIȚAȘ. TROMPET. TROMPETIST.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trubáci (-i), s. m. – Trîmbițaș. Rus. trubačĭ (Tiktin; Candrea) sau mai probabil sb. trubač. Cuvînt rar, folosit doar de Odobescu. – Cf. trîmbă.

Intrare: trubaci
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trubaci
  • trubaciul
  • trubaciu‑
plural
  • trubaci
  • trubacii
genitiv-dativ singular
  • trubaci
  • trubaciului
plural
  • trubaci
  • trubacilor
vocativ singular
  • trubaciule
  • trubace
plural
  • trubacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trubaci

etimologie: