4 intrări

42 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROP2, tropi, s. m. Figură de stil. – Din fr. trope, lat. tropus, ngr. trópos.

TROP1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers. [Var.: trópa, (pop.) trópai interj.] – Onomatopee.

TROP1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers. [Var.: trópa, (pop.) trópai interj.] – Onomatopee.

trop1 [At: CREANGĂ, P. 163 / V: ~a sn, i, sf, (reg) ~ai ~o sn, i, ~oapa sfa / Pl: -uri sn / E: fo] 1-2 sn, i (De obicei rep) (Cuvânt care) imită zgomotul făcut de picioare în timpul mersului sau în timpul dansului Si: (reg) rop. 3 sfa (Ban; îf troapa, tropa) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

trop2 sm [At: CANTEMIR, IST. 147 / V: (îvr) sfi / Pl: ~i, (înv) ~uri sn / E: ngr τρόπος, lat tropus, fr trope] Figură de stil.

trop3 sn [At: (a. 1796) IORGA, S. D. VIII, 85 / V: (înv) ~iu / Pl: ~uri / E: ns cf tropaor] (Înv; csnp) Postav nedefinit mai îndeaproape.

TROP2, tropi, s. m. (Livr.) Figură de stil. – Din fr. trope, lat. tropus, ngr. trópos.

TRÓP1 interj. (Uneori repetat; și în formele tropai și tropa) Onomatopee care redă zgomotul făcut de picioare cînd ating pămîntul. Și tropai, tropai!... i se aprind lui Ipate al nostru călcăile. CREANCĂ, P. 163. Și sărim în hop și-n trop Că e ziua de uncrop. ALECSANDRI, P. P. 384. Opa, tropa, prin obor, op și eu cu capul gol. GOROVEI, C. 221. – Variante: trópai, trópa interj.

TROP2, tropi, s. m. Figură de stil care constă în întrebuințarea unui cuvînt cu un sens diferit de cel obișnuit. Principalii tropi sînt: metafora, metonimia și sinecdoca.

TROP s.m. Termen generic pentru orice figură de stil, care constă în întrebuințarea unui cuvânt sau a unei expresii în sens figurat. // (Și în forma tropo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „schimbare”, „care se schimbă”, „care se întoarce”, „cu o anumită direcție”, „cu o anumită caracteristică”, „care se răsucește”. [< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos].

TROP1 s. m. 1. (în fil. sceptică antică) argument potrivit căruia nici o afirmație sau negație nu are temei, nici un adevăr nu poate fi formulat, orice judecată filozofică trebuind suspendată. 2. figură de stil. 3. (în cultul liturgic gregorian) parafrază, interpolare care orna textul și prelungea melodia. (< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos)

TROP1 interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de picioare în timpul mersului). /Onomat.

TROP2 ~i m. Procedeu stilistic de întrebuințare a cuvântului cu alt sens decât cel obișnuit pentru a reda mai plastic conținutul de idei; figură de stil. /<ngr. trópos, lat. tropus, fr. trope

trop! (tropai) int. imită sgomotul picioarelor când lovesc pământul. [Onomatopee (v. trap)].

trop m. expresiune întrebuințată în sens figurat: o sută de pânze, în loc de o sută de corăbii. [V. tropos].

1) *trop n, pl. urĭ (imit.). Tropot Trans. Trap. interj. Se auzea trop-trop și curînd văzurăm o mulțime de cai fugind.

2) *trop m. și n., pl. urĭ (vgr. trópos, d. trépo, întorc. V. tropos). Ret. întorsătură de vorbă, expresiune figurată, figură de cuvinte. V. retoric.

TRÓPA interj. v. trop1.

TRÓPAI interj. v. trop1.

tropa1 sfa [At: CV 1951, nr. 5, 28 / E: mg, srb tropa] (În limbajul jucătorilor de cărți; îe) A da ~ A pierde.

tropa2 vi [At: LEXIC REG. II, 55 / Pzi: ~pez / E: tropa1] (Trs; Ban) 1 A suferi o înfrângere. 2 A da greș.

TROP2(O)-, -TRÓP, -TROPÍE, -TROPÍSM elem. „mișcare, întoarcere, schimbare”, „afinitate”. (< fr. trop/o/-, -trope, -tropie, -tropisme, cf. gr. tropos)

trópa-trópa sau trópaĭ-trópaĭ, interj. care arată un tropoit repetat; ce tot tropa-tropa pin casă, măĭ copiĭ?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trop (figură de stil) s. m., pl. tropi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TROP s. (LIT.) figură de stil, (înv.) shimă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trop interj. – Indică zgomotul făcut de picioare în mers sau la dans. Creație expresivă, cf. hop, țop, sdup.Der. tropăi, vb. (a tropoti, a tupăi), a cărei relație cu sl. trepati, trepetati „a tremura” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 524; Conev 94) este improbabilă; tropăit, s. n. (tropot); tropăială, s. f. (tropot); tropăitură, s. f. (tropot); tropoi (var. tropoti, tropota), vb. (a face zgomot cu picioarele); tropot, s. n. (zgomot produs cu picioarele; ropot, zgomot produs de alergatul cailor), de la tropăi ca troncot de la troncăni, cf. mr. troput (după Tiktin și Candrea, din rus., bg. tropot, coincidență care pare a se datora sursei expresive comune); tropcă (var. Dobr. tropancă), s. f. (un anumit dans popular).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trop (pl. tropi) (< gr. τρόπος [tropos], pl. tropoi, „melodie, figură retorică, întoarcere de frază”) 1. V. tonos. 2. Unele tratate medievale foloseau termenul t. ca sinonim al termenului tonos (modusv. mod (I, 3)) sau pentru a indica terminațiile unor toni psalmorum (v. psalmodie). Cassiodor denumea t. vocalizele* aparținând cântecului melismatic*. 3. În cântecul liturgic, viabil în sec. 9-13, t. reprezentau interpolări, transformări ale textului sau amplificări melodice ale cântului gregorian preexistent, asemeni secvențelor (I, 1). Primul t., Hodie cantandus est, îi este atribuit lui Tuotilo (m. 915). 4. Termenul t. a fost adoptat de J.M. Hauer (1883-1959) ca denumire a celor 44 de forme de bază ale unui sistem propriu de compoziție, elaborat pe baza celor 12 sunete ale scării cromatice* (dar diferită de sistemul dodecafonic*).

-TROP „care se răsucește”. ◊ gr. trope „întoarcere, răsucire, schimbare” > fr. -trope, germ. -trop, engl. -trope > rom. -trop.

TROP (< fr. trope < lat. tropus < gr. tropus, întorsătură) Figură de stil care constă în folosirea cuvintelor cu alt înțeles decît acela pe care îl au în mod obișnuit, o modificare a relațiilor dintre semnificant și semnificat. Tropii definesc modurile de exprimare figurată. Tropi sînt: metafora, metonimia, alegoria, sinecdoca, hiperbola, catachreza, litota, antonomaza etc. (v.).

tropá, tropéz, vb. I (reg.) a da greș, a suferi o înfrângere.

Intrare: trop (pref.)
prefix (I7-P)
  • trop
Intrare: trop (s.m.)
trop2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trop
  • tropul
  • tropu‑
plural
  • tropi
  • tropii
genitiv-dativ singular
  • trop
  • tropului
plural
  • tropi
  • tropilor
vocativ singular
plural
Intrare: trop (suf.)
sufix (I7-S)
  • trop
Intrare: trop / tropa (interj.)
trop1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • trop
tropa interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • tropa
tropa interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • tropa
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trop, tropisubstantiv masculin

  • 1. Figură de stil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Principalii tropi sunt: metafora, metonimia și sinecdoca. DLRLC
etimologie:

trop / tropainterjecție

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Și tropai, tropai!... i se aprind lui Ipate al nostru călcăile. CREANCĂ, P. 163. DLRLC
    • format_quote Și sărim în hop și-n trop Că e ziua de uncrop. ALECSANDRI, P. P. 384. DLRLC
    • format_quote Opa, tropa, prin obor, op și eu cu capul gol. GOROVEI, C. 221. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.