4 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROP1 interj. (De obicei repetat) cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers. [Var.: trópa, (pop.) trópai interj.] – Onomatopee.

TROP2, tropi, s. m. Figură de stil. – Din fr. trope, lat. tropus, ngr. trópos.

TROP2, tropi, s. m. (Livr.) Figură de stil. – Din fr. trope, lat. tropus, ngr. trópos.

TROP1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită zgomotul pe care îl fac picioarele când lovesc pământul în mers. [Var.: trópa, (pop.) trópai interj.] – Onomatopee.

TRÓP1 interj. (Uneori repetat; și în formele tropai și tropa) Onomatopee care redă zgomotul făcut de picioare cînd ating pămîntul. Și tropai, tropai!... i se aprind lui Ipate al nostru călcăile. CREANCĂ, P. 163. Și sărim în hop și-n trop Că e ziua de uncrop. ALECSANDRI, P. P. 384. Opa, tropa, prin obor, op și eu cu capul gol. GOROVEI, C. 221. – Variante: trópai, trópa interj.

TROP2, tropi, s. m. Figură de stil care constă în întrebuințarea unui cuvînt cu un sens diferit de cel obișnuit. Principalii tropi sînt: metafora, metonimia și sinecdoca.

TROP s.m. Termen generic pentru orice figură de stil, care constă în întrebuințarea unui cuvânt sau a unei expresii în sens figurat. // (Și în forma tropo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „schimbare”, „care se schimbă”, „care se întoarce”, „cu o anumită direcție”, „cu o anumită caracteristică”, „care se răsucește”. [< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos].

TROP1 s. m. 1. (în fil. sceptică antică) argument potrivit căruia nici o afirmație sau negație nu are temei, nici un adevăr nu poate fi formulat, orice judecată filozofică trebuind suspendată. 2. figură de stil. 3. (în cultul liturgic gregorian) parafrază, interpolare care orna textul și prelungea melodia. (< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos)

TROP1 interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de picioare în timpul mersului). /Onomat.

TROP2 ~i m. Procedeu stilistic de întrebuințare a cuvântului cu alt sens decât cel obișnuit pentru a reda mai plastic conținutul de idei; figură de stil. /<ngr. trópos, lat. tropus, fr. trope

trop! (tropai) int. imită sgomotul picioarelor când lovesc pământul. [Onomatopee (v. trap)].

trop m. expresiune întrebuințată în sens figurat: o sută de pânze, în loc de o sută de corăbii. [V. tropos].

2) *trop m. și n., pl. urĭ (vgr. trópos, d. trépo, întorc. V. tropos). Ret. întorsătură de vorbă, expresiune figurată, figură de cuvinte. V. retoric.

1) *trop n, pl. urĭ (imit.). Tropot Trans. Trap. interj. Se auzea trop-trop și curînd văzurăm o mulțime de cai fugind.

TROP2(O)-, -TRÓP, -TROPÍE, -TROPÍSM elem. „mișcare, întoarcere, schimbare”, „afinitate”. (< fr. trop/o/-, -trope, -tropie, -tropisme, cf. gr. tropos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trop (figură de stil) s. m., pl. tropi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROP s. v. figură de stil.

arată toate definițiile

Intrare: trop (interj.)
trop (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • trop
Intrare: trop (pref.)
trop (pref.)
prefix (I7-P)
  • trop
Intrare: trop (subst.)
trop (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trop
  • tropul
  • tropu‑
plural
  • tropi
  • tropii
genitiv-dativ singular
  • trop
  • tropului
plural
  • tropi
  • tropilor
vocativ singular
plural
Intrare: trop (suf.)
trop (suf.)
sufix (I7-S)
  • trop
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)