TROP², tropi, s. m. Figură de stil. – Din fr. trope, lat. tropus, ngr. trópos.

trop² sm [At: CANTEMIR, IST. 147 / V: (îvr) ~ă sfi / Pl: ~i, (înv) ~uri sn / E: ngr τρόπος, lat tropus, fr trope] Figură de stil.

trop¹ [At: CREANGĂ, P. 163 / V: ~a sn, i, sf, (reg) ~ai ~o sn, i, ~oapa sfa / Pl: -uri sn / E: fo] 1-2 sn, i (De obicei rep) (Cuvânt care) imită zgomotul făcut de picioare în timpul mersului sau în timpul dansului Si: (reg) rop. 3 sfa (Ban; îf troapa, tropa) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

trop³ sn [At: (a. 1796) IORGA, S. D. VIII, 85 / V: (înv) ~iu / Pl: ~uri / E: ns cf tropaor] (Înv; csnp) Postav nedefinit mai îndeaproape.

TROP², tropi, s. m. (Livr.) Figură de stil. – Din fr. trope, lat. tropus, ngr. trópos.

TROP², tropi, s. m. Figură de stil care constă în întrebuințarea unui cuvînt cu un sens diferit de cel obișnuit. Principalii tropi sînt: metafora, metonimia și sinecdoca.

TROP s.m. Termen generic pentru orice figură de stil, care constă în întrebuințarea unui cuvînt sau a unei expresii în sens figurat. // (Și în forma tropo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „schimbare”, „care se schimbă”, „care se întoarce”, „cu o anumită direcție”, „cu o anumită caracteristică”, „care se răsucește”. [< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos].

TROP¹ s. m. 1. (în fil. sceptică antică) argument potrivit căruia nici o afirmație sau negație nu are temei, nici un adevăr nu poate fi formulat, orice judecată filozofică trebuind suspendată. 2. figură de stil. 3. (în cultul liturgic gregorian) parafrază, interpolare care orna textul și prelungea melodia. (< fr. trope, lat. tropus, gr. tropos)

TROP² ~i m. Procedeu stilistic de întrebuințare a cuvântului cu alt sens decât cel obișnuit pentru a reda mai plastic conținutul de idei; figură de stil. /<ngr. trópos, lat. tropus, fr. trope

trop m. expresiune întrebuințată în sens figurat: o sută de pânze, în loc de o sută de corăbii. [V. tropos].

1) *trop n, pl. urĭ (imit.). Tropot Trans. Trap. interj. Se auzea trop-trop și curînd văzurăm o mulțime de cai fugind.

2) *trop m. și n., pl. urĭ (vgr. trópos, d. trépo, întorc. V. tropos). Ret. întorsătură de vorbă, expresiune figurată, figură de cuvinte. V. retoric.

troapa sfa vz trop¹

tropă sf vz trop²

tropiu sn vz trop³

tropo¹ sn, i vz trop¹

trop¹ s. m., pl. tropi

trop² s. m., pl. tropi

trop (figură de stil) s. m., pl. tropi

trop, -pi.

TROP s. v. figură de stil.

TROP s. (LIT.) figură de stil, (înv.) shimă.

trop (pl. tropi) (< gr. τρόπος [tropos], pl. tropoi, „melodie, figură retorică, întoarcere de frază”) 1. V. tonos. 2. Unele tratate medievale foloseau termenul t. ca sinonim al termenului tonos (modus – v. mod (I, 3)) sau pentru a indica terminațiile unor toni psalmorum (v. psalmodie). Cassiodor denumea t. vocalizele* aparținând cântecului melismatic*. 3. În cântecul liturgic, viabil în sec. 9-13, t. reprezentau interpolări, transformări ale textului sau amplificări melodice ale cântului gregorian preexistent, asemeni secvențelor (I, 1). Primul t., Hodie cantandus est, îi este atribuit lui Tuotilo (m. 915). 4. Termenul t. a fost adoptat de J.M. Hauer (1883-1959) ca denumire a celor 44 de forme de bază ale unui sistem propriu de compoziție, elaborat pe baza celor 12 sunete ale scării cromatice* (dar diferită de sistemul dodecafonic*).

TROP (< fr. trope < lat. tropus < gr. tropus, întorsătură) Figură de stil care constă în folosirea cuvintelor cu alt înțeles decît acela pe care îl au în mod obișnuit, o modificare a relațiilor dintre semnificant și semnificat. Tropii definesc modurile de exprimare figurată. Tropi sînt: metafora, metonimia, alegoria, sinecdoca, hiperbola, catachreza, litota, antonomaza etc. (v.).