3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRONC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocnire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ◊ Expr. A-i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-odată; a îndrăgi (pe neașteptate). ♦ Exclamație care exprimă surpriza în fața unui lucru neașteptat sau a unei situații neprevăzute. ◊ Expr. (Fam.) Tronc, Marghioalo, se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situația în care se găsește. – Onomatopee.

tronc2, ~oancă smf, a [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 197 / Pl: ~nci, ~oance / E: ns cf tronc1] (Ban; Trs) 1-2 Tont (1-2).

tronc1 [At: POLIZU / Pl: ~uri sn / E: fo] (Pop) 1-2 sn, i (Cuvânt care) imită zgomotul produs de o ciocnire, de o cădere, de trântirea unui obiect etc. Si: tranc1 (1-2). 3 sn (Îe) A-i cădea (sau a-i pica) (cuiva) (cu) ~ (la inimă) A-i deveni cuiva drag dintr-odată, pe neașteptate. 4 i Cuvânt care sugerează caracterul brusc și neașteptat al unei acțiuni, al unei întâmplări etc. 5 i (Îe) ~, Mărico (sau Marghioalo) Se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit.

TRONC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocnire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc. ◊ Expr. A-i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-o dată; a îndrăgi (pe neașteptate). ♦ Exclamație care exprimă surpriza în fața unui lucru neașteptat sau a unei situații neprevăzute. ◊ Expr. (Fam.) Tronc, Marghioalo, se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situația în care se găsește. – Onomatopee.

TRONC interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de o ciocnire, de o cădere, de trîntirea unui lucru etc. Dracii tronc! închid poarta după Ivan. CREANGĂ, P. 311. Boii... pornesc ca niște zmei, Însă deodată hodoronc Dăm într-un șanț cu toții, tronc! ALECSANDRI, T. 958. ◊ Expr. A-i cădea cuiva (cu) tronc la inimă = a-i deveni cuiva drag dintr-o dată, pe neașteptate. Tare mă tem să nu-i fi căzut domnu’ Arsene tronc la inimă, că doar are chip frumos. HOGAȘ, M. N. 230. Îndată li fura fata mințile, și li cădea tronc la inimă. SBIERA, P. 139. Așa-i că ți-a căzut tronc la inimă? CREANGĂ, P. 166. (Fig.) Îi căzuse tronc la inimă cîntecul lui. ISPIRESCU, U. 109. Tronc, Mărico (sau Marghioalo), se spune cînd cineva face o acțiune nepotrivită sau spune o vorbă nepotrivită, cînd o nimerește ca nuca-n perete. Tronc, Mărico! așa-mi ești? Bravo flăcău. CONTEMPORANUL, III 656. Tronc, Mărico!ai și găsit chip. ALECSANDRI, T. 563. Minunată femeie, groasă și frumoasă, dar cam prostană, zicînd adese niște vorbe chisnovate la care tată-meu răspundea: tronc, Mărico! NEGRUZZI, S. I 246. Hodoronc-tronc v. hodorog1. ♦ Exclamație care exprimă surpriza în fața unui lucru neașteptat sau a unei situații neprevăzute. Tronc! tocma cînd o să ne apucăm de treabă! Ești așa de struluibatec, încît sînt sigur c-ai uitat tot ce ți-am spus? NEGRUZZI, S. III 49. Trîntește cuvîntul tronc, Ca cloșca cînd face clonc. PANN, P. V. I 4.

TRONC s. n. (anat.) 1. corpul uman sau animal considerat fără cap și membre; trunchi. 2. nume dat unor vase și nervi care, după un scurt traiect, se divid în ramuri terminale. (< fr. tronc, lat. truncus)

TRONC interj. 1) (se folosește pentru a exprima zgomotul produs de căderea sau de ciocnirea bruscă a unor obiecte, lucruri). 2) (se folosește pentru a exprima surpriza sau uimirea): A-i cădea cuiva (cu) ~ (la inimă) a-i deveni cuiva drag pe neașteptate, dintr-o dată. /Onomat.

tronc! int. 1. imită sgomotul căderii subite; 2. exprimă ceva de tot nepotrivit cu cele zise înainte: tronc, Marico!; a cădea (cu) tronc la inimă, a plăcea la prima vedere. [Onomatopee (v. tronc!)].

tronc, interj. care arată surpriza cînd unu vine c’o ideĭe saŭ c’o vorbă curioasă și neașteptată: Tronc! (saŭ hodoronc-tronc saŭ tronc, Mărico!). Da de unde țĭ-a maĭ trăsnit și asta pin cap?! Tronc (saŭ hodoronc-tronc) și el cu gustu luĭ! A-țĭ cădea cineva tronc (saŭ cu tronc) la inimă.

HODORÓNC-TRÓNC interj. Exclamație folosită când cineva face un lucru nepotrivit, neașteptat sau când spune o vorbă deplasată. – Hodoronc + tronc.

HODORÓNC-TRÓNC interj. Exclamație folosită când cineva face un lucru nepotrivit, neașteptat sau când spune o vorbă deplasată. – Hodoronc + tronc.

hodoronc-tronc i [At: ZANNE, P. VI, 197 / E: hodoronc + tronc] Exclamație folosită când cineva face un lucru nepotrivit, neașteptat sau când spune o vorbă deplasată.

HODORÓG1 interj. (Și în forma hodoronc) Onomatopee care redă zgomotul produs de căderea sau ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul pe un drum rău etc. Hodorog! încolo, hodorog! pe dincolo: carul se strică. CREANGĂ, P. 39. Deodată, numai ce hodorog! leagănul cu piatra, jos. ȘEZ. II 54. ◊ (În corelație cu «tronc», exprimă o izbitură sau începutul, alteori sfîrșitul unei căderi) Și boii, spărieți, pornesc ca niște zmei; Însă deodată hodoronc! Dăm într-un șanț cu toții tronc! ALECSANDRI, T. I 351. Vai de tine! de trăsură! De voiești primblare... tronc? Dinții toți îți sar din gură Într-un veșnic hodoronc! id. ib. 149. ◊ Expr. Hodoronc- (sau, rar, hodorog-)tronc, se spune cînd cineva face un lucru nepotrivit, neașteptat sau spune o vorbă deplasată. Și hodoronc-tronc, ca din senin... s-auzea o gălăgie, un vuiet. DELAVRANCEA, la TDRG. Îmi istorisi un amor al lui, un fel de nuvelă nesărată și banală, care se isprăvea printr-un «Adio» ce cădea așa, hodoronc-tronc, fără nici un motiv. VLAHUȚĂ, O. A. 193. Trîntește vorba Hodorog-tronc ca o roată. PANN, P. V. I 9. – Variantă: hodorónc interj.

HODORÓNC interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la căderea unor obiecte tari și voluminoase). ◊ ~-tronc se folosește când se întâmplă un lucru neașteptat sau când cineva spune o vorbă nepotrivită. /Onomat.

hodorónc saŭ hodorónc trónc (d. a hodorogi și infl. de tronc) interj. care arată căderea unuĭ lucru greŭ care se rostogolește: De odată aud „hodoronc tronc”! Ce era? Căzuse dulapu cu toate oalele! Arată și surpriza din cauza uneĭ vorbe nepotrivite, ca și tronc singur: Hodoronc tronc! Mult te-aĭ gîndit pîn’aĭ vorbit? S. n. Hodorogeală, flecărire continuă: a o duce tot într’un hodoronc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: tronc (anat.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tronc
  • troncul
  • troncu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tronc
  • troncului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tronc (interj.)
tronc1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • tronc
Intrare: hodoronc-tronc
hodoronc-tronc interjecție
compus
Surse flexiune: DOR
  • hodoronc-tronc
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tronc (anat.) anatomie

  • 1. Corpul uman sau animal considerat fără cap și membre.
    surse: MDN '00 sinonime: trunchi
  • 2. Nume dat unor vase și nervi care, după un scurt traiect, se divid în ramuri terminale.
    surse: MDN '00

etimologie:

tronc (interj.)

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de o ciocnire, de o cădere, de trântirea unui lucru etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: zdup (interj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dracii tronc! închid poarta după Ivan. CREANGĂ, P. 311.
      surse: DLRLC
    • Boii... pornesc ca niște zmei, Însă deodată hodoronc Dăm într-un șanț cu toții, tronc! ALECSANDRI, T. 958.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-i cădea cuiva (cu) tronc (la inimă) = a-i deveni cuiva drag dintr-odată; a îndrăgi (pe neașteptate).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
      exemple
      • Tare mă tem să nu-i fi căzut domnu’ Arsene tronc la inimă, că doar are chip frumos. HOGAȘ, M. N. 230.
        surse: DLRLC
      • Îndată li fura fata mințile, și li cădea tronc la inimă. SBIERA, P. 139.
        surse: DLRLC
      • Așa-i că ți-a căzut tronc la inimă? CREANGĂ, P. 166.
        surse: DLRLC
      • figurat Îi căzuse tronc la inimă cîntecul lui. ISPIRESCU, U. 109.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Exclamație care exprimă surpriza în fața unui lucru neașteptat sau a unei situații neprevăzute; hodoronc-tronc (1.).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: hodoronc-tronc attach_file 2 exemple
      exemple
      • Tronc! tocma cînd o să ne apucăm de treabă! Ești așa de struluibatec, încît sînt sigur c-ai uitat tot ce ți-am spus? NEGRUZZI, S. III 49.
        surse: DLRLC
      • Trîntește cuvîntul tronc, Ca cloșca cînd face clonc. PANN, P. V. I 4.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie familiar Tronc, Mărico (sau Marghioalo), se spune când cineva face sau spune ceva nepotrivit cu situația în care se găsește.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Tronc, Mărico! așa-mi ești? Bravo flăcău. CONTEMPORANUL, III 656.
        surse: DLRLC
      • Tronc, Mărico! – ai și găsit chip. ALECSANDRI, T. 563.
        surse: DLRLC
      • Minunată femeie, groasă și frumoasă, dar cam prostană, zicînd adese niște vorbe chisnovate la care tată-meu răspundea: tronc, Mărico! NEGRUZZI, S. I 246.
        surse: DLRLC

etimologie:

hodoronc-tronc

  • 1. Exclamație folosită când cineva face un lucru nepotrivit, neașteptat sau când spune o vorbă deplasată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și hodoronc-tronc, ca din senin... s-auzea o gălăgie, un vuiet. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Îmi istorisi un amor al lui, un fel de nuvelă nesărată și banală, care se isprăvea printr-un «Adio» ce cădea așa, hodoronc-tronc, fără nici un motiv. VLAHUȚĂ, O. A. 193.
      surse: DLRLC
    • Trîntește vorba Hodorog-tronc ca o roată. PANN, P. V. I 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Hodoronc + tronc
    surse: DEX '09 DEX '98