2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRONÁ, tronez, vb. I. Intranz. A se afla pe tron1; a domni, a guverna. ♦ Fig. A domina, a adopta o poziție de superioritate; a-și da aere, importanță. – Din fr. trôner.

trona vi [At: COSTINESCU / Pzi: ~nez / E: fr troner] 1 A domni (peste o țară) Si: a guverna. 2 (Fig) A ocupa locul de onoare. 3 (Fig; pex) A fi plasat într-un loc foarte evident. 4 (Fig) A adopta o poziție de superioritate Si: a domina.

TRONÁ, tronez, vb. I. Intranz. A se afla pe tron1; a domni, a guverna. ♦ Fig. A domina, a adopta o poziție de superioritate; a-și da aere, importanță. – Din fr. trôner.

TRONÁ, tronez, vb. I. Intranz. A fi pe tron, a domni, a stăpîni, a guverna. Dulce e viața în săli de-alabastru... În vie lumină tronînd ca un astru. MACEDONSKI, O. I 143. ♦ A lua o poziție afectată de superioritate; a domina. Nadina trona în loja ei, ca un idol satisfăcut de adorația credincioșilor. REBREANU, R. I 201. Ca un Budha, tronează sus, la casă, Umplînd cu cifre golul fatalului registru. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 96. ◊ Fig. Cernescu stătea de vorbă cu încă doi, în jurul unei mese rotunde, pe care trona o lampă electrică. V. ROM. februarie 1953, 48.

TRONÁ vb. I. intr. A domni, a stăpâni (peste o țară), a guverna. ♦ (Fig.) A domina; a lua o poziție afectată de superioritate. [< fr. trôner].

TRONÁ vb. intr. 1. a domni, a stăpâni (peste o țară), a guverna. 2. (fig.) a domina; a lua o poziție afectată de superioritate. (< fr. trôner)

A TRONÁ ~éz intranz. 1) A se afla la tron; a conduce un stat. 2) fig. A deține o poziție de superioritate (prin volum, forță, intensitate, valoare etc.) în raport cu cele din jur; a domina. /<fr. trôner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troná (a ~) vb., ind. prez. 3 troneáză

troná vb., ind. prez. 1 sg. tronéz, 3 sg. și pl. troneáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRONA vb. a domina, a stăpîni. (~ peste întreaga împărăție.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trona, (engl.= trona) Na3H(CO3)2•2H2O, s. monoclinic; min. alb-gălbui, cu habitus fibros sau columnar, care formează agregate în masa unor evaporite. T. este o sursă de compuși de sodiu. Sin. urao.

Intrare: trona
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trona
  • tronare
  • tronat
  • tronatu‑
  • tronând
  • tronându‑
singular plural
  • tronea
  • tronați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tronez
(să)
  • tronez
  • tronam
  • tronai
  • tronasem
a II-a (tu)
  • tronezi
(să)
  • tronezi
  • tronai
  • tronași
  • tronaseși
a III-a (el, ea)
  • tronea
(să)
  • troneze
  • trona
  • tronă
  • tronase
plural I (noi)
  • tronăm
(să)
  • tronăm
  • tronam
  • tronarăm
  • tronaserăm
  • tronasem
a II-a (voi)
  • tronați
(să)
  • tronați
  • tronați
  • tronarăți
  • tronaserăți
  • tronaseți
a III-a (ei, ele)
  • tronea
(să)
  • troneze
  • tronau
  • trona
  • tronaseră
Intrare: tronă
tronă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)