13 definiții pentru troleu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROLÉU, trolee, s. n. 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2. (Impr.) Troleibuz. – Din fr. trolley.

TROLÉU, trolee, s. n. 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2. (Impr.) Troleibuz. – Din fr. trolley.

troleu sn [At: I. BOTEZ, B. I, 111/ Pl: ~ee / E: fr, eg trolley] 1 Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian. 2 (Imp) Troleibuz.

TROLÉU, trolee, s. n. Priză de curent, formată dintr-un braț metalic prevăzut la un capăt cu o rolă de contact și avînd un șanț periferic care permite luarea curentului de la o conductă electrică aeriană, pentru a alimenta motorul unui vehicul cu tracțiune electrică. ♦ Arc de contact; pantograf.

TROLÉU s.n. Priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. [Pl. -ee, -euri. / < engl., fr. trolley].

TROLÉU s. n. priză de curent pentru alimentarea motorului unui vehicul cu tracțiune electrică. (< fr. trolley)

TROLÉU ~e n. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică, pentru realizarea contactului alunecător cu conducta aeriană. /<fr., engl. trolley


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troléu (priză, troleibuz) s. n., art. troléul; pl. trolée

troléu (electr.) s. n., art. troléul; pl. trolée


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

troléu (-uri), s. n.1. Dispozitiv, cablu pentru luarea energiei electrice de la conductă aeriană; troleibuz. – 2. (Arg.) Penis. Fr. (engl.) trolley.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

troleu, trolee s. n. (er.) penis.

Intrare: troleu
troleu1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troleu
  • troleul
  • troleu‑
plural
  • trolee
  • troleele
genitiv-dativ singular
  • troleu
  • troleului
plural
  • trolee
  • troleelor
vocativ singular
plural
troleu2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troleu
  • troleul
  • troleu‑
plural
  • troleuri
  • troleurile
genitiv-dativ singular
  • troleu
  • troleului
plural
  • troleuri
  • troleurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

troleu

  • 1. Dispozitiv instalat pe vehicule cu tracțiune electrică și care permite alimentarea cu energie electrică direct de la un cablu aerian.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Arc de contact.
      surse: DLRLC sinonime: pantograf
  • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: