opțiuni
  • info

3 intrări

10 definiții

Explicative DEX

TROFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. – Din fr. trophique.

TROFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. – Din fr. trophique.

trofic, ~ă a [At: PARHON, B. 32 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr trophique] (Fzl) 1 Privitor la nutriție. 2 Care întreține nutriția.

TROFIC, -Ă, trofici, -e, adj. (Fiziol.) Care privește nutriția țesuturilor. Suprimarea lobului anterior al hipofizei la animale produce tulburări trofice. NICOLAU-MAISLER, D. V. 52.

TROFIC, -Ă adj. Referitor la nutriția țesuturilor, a organismelor. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) hrană”, „de nutriție”. [< fr. trophique, cf. gr. trophikos – hrănitor].

TROFIC, -Ă I. adj. referitor la nutriție. II. adj., s. n. (medicament) care ajută nutriția. (< fr. trophique)

TROFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de troficitate; caracteristic pentru troficitate. /<fr. trophique

Ortografice DOOM

trofic adj. m., pl. trofici; f. trofică, pl. trofice

trofic adj. m., pl. trofici; f. trofică, pl. trofice

trofic adj. m., pl. trofici; f. sg. trofică, pl. trofice

Jargon

-TROFIC „de nutriție, nutritiv”. ◊ gr. trophikos „nutritiv” > fr. -trophique, engl. -trophic, germ. -trophisch > rom. -trofic.

Intrare: trofic (adj.)
trofic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trofic
  • troficul
  • troficu‑
  • trofică
  • trofica
plural
  • trofici
  • troficii
  • trofice
  • troficele
genitiv-dativ singular
  • trofic
  • troficului
  • trofice
  • troficei
plural
  • trofici
  • troficilor
  • trofice
  • troficelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: trofic (medicament)
trofic3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trofic
  • troficul
  • troficu‑
plural
  • trofice
  • troficele
genitiv-dativ singular
  • trofic
  • troficului
plural
  • trofice
  • troficelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: trofic (suf.)
trofic2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • trofic
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trofic, troficăadjectiv

  • 1. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Suprimarea lobului anterior al hipofizei la animale produce tulburări trofice. NICOLAU-MAISLER, D. V. 52. DLRLC
etimologie:

trofic, troficesubstantiv neutru

  • 1. Medicament care ajută nutriția. MDN '00
etimologie:

troficelement de compunere, sufix

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) hrană”, „de nutriție”. DN DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.