8 definiții pentru trofic (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÓFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. – Din fr. trophique.

TRÓFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. – Din fr. trophique.

trofic, ~ă a [At: PARHON, B. 32 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr trophique] (Fzl) 1 Privitor la nutriție. 2 Care întreține nutriția.

TRÓFIC, -Ă, trofici, -e, adj. (Fiziol.) Care privește nutriția țesuturilor. Suprimarea lobului anterior al hipofizei la animale produce tulburări trofice. NICOLAU-MAISLER, D. V. 52.

TRÓFIC, -Ă adj. Referitor la nutriția țesuturilor, a organismelor. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) hrană”, „de nutriție”. [< fr. trophique, cf. gr. trophikos – hrănitor].

TRÓFIC, -Ă I. adj. referitor la nutriție. II. adj., s. n. (medicament) care ajută nutriția. (< fr. trophique)

TRÓFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de troficitate; caracteristic pentru troficitate. /<fr. trophique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trófic adj. m., pl. trófici; f. trófică, pl. trófice

trófic adj. m., pl. trófici; f. sg. trófică, pl. trófice

Intrare: trofic (adj.)
trofic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trofic
  • troficul
  • troficu‑
  • trofică
  • trofica
plural
  • trofici
  • troficii
  • trofice
  • troficele
genitiv-dativ singular
  • trofic
  • troficului
  • trofice
  • troficei
plural
  • trofici
  • troficilor
  • trofice
  • troficelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trofic (adj.)

  • 1. Privitor la nutriție, care întreține nutriția.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Suprimarea lobului anterior al hipofizei la animale produce tulburări trofice. NICOLAU-MAISLER, D. V. 52.
      surse: DLRLC

etimologie: