2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trocar1 sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: troacă + -ar] (Pop) 1 Persoană care confecționează troace (1, 4, 12). 2 Persoană care vinde troace (1, 4, 12). 3 (Pex) Persoană a cărei ocupație este considerată modestă, simplă. 4 (Spc) Locuitor din Șcheii Brașovului. 5 (Pex) Apelativ dat ardelenilor de către locuitorii din vechiul regat românesc.

trocar2 sn [At: HUBOGI, Î, 51/21 / V: (înv) ~oac~, ~t, ~oic~ / Pl: ~e / E: fr trocart, ger Trokar, eg trocar] Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale ori a unor dispozitive optice Si: (îvr) trichet.

TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.

TROCÁR, trocare, s. n. Instrument chirurgical în formă de tub ascuțit (cu mâner), folosit la efectuarea puncțiilor sau la introducerea în unele cavități ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.

TROCÁR1, trocari, s. m. Persoană care confecționează sau vinde troace (1). Ce s-ar face... dricarul și trocarul? MACEDONSKI, O. I 43.

TROCÁR2, trocare, s. n. Instrument chirurgical folosit la efectuarea puncțiilor în rumen la taurine și ovine.

TROCÁR s.n. Instrument chirurgical folosit pentru puncții. [< fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar].

TROCÁR s. n. instrument chirurgical pentru puncții. (< fr. trocart, germ. Trokar)

trocár m. Iron. Ardelean (în gura Regățenilor, după locuitoriĭ din mahalaŭa Șcheilor din Brașov, care odinioară făceaŭ și vindeaŭ troace orĭ vindeaŭ poame în troace).

Trocari m. pl. 1. alt nume dat Scheilor (cari împletiau găitanul pe troaca); 2. (ironic) poreclă dată Românilor transilvăneni de către Românii din Regat.

Șcheaŭ m., pl. Șcheĭ (mlat. *Sclavus, Slavus, Slav, alb. škĭa, Bulgar; it. schiavo, fr. esclave, sp. esclavo, pg. escravo, sclav. V. sclav). Bulgar saŭ Sîrb (Vechĭ). Șcheiĭ din Brașov, un cartier al Brașovuluĭ, locuit odinioară de Bulgarĭ, astăzĭ romanizațĭ (numițĭ și Trocarĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trocár2 (instrument) s. n., pl. trocáre

trocár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. trocári

trocár (instrument chirurgical) s. n., pl. trocáre

trocár (persoană) s. m., pl. trocári


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trocár, trocári, s.m. (pop.) om care face coveți, vase de lemn; om de condiție modestă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trocar, trocari s. m. (intl.) polițist.

Intrare: trocar (instrument)
trocar (instrument) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trocar
  • trocarul
  • trocaru‑
plural
  • trocare
  • trocarele
genitiv-dativ singular
  • trocar
  • trocarului
plural
  • trocare
  • trocarelor
vocativ singular
plural
Intrare: trocar (persoană; -i)
trocar (persoană; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trocar
  • trocarul
  • trocaru‑
plural
  • trocari
  • trocarii
genitiv-dativ singular
  • trocar
  • trocarului
plural
  • trocari
  • trocarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)