8 definiții pentru trocar (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trocar1 sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: troacă + -ar] (Pop) 1 Persoană care confecționează troace (1, 4, 12). 2 Persoană care vinde troace (1, 4, 12). 3 (Pex) Persoană a cărei ocupație este considerată modestă, simplă. 4 (Spc) Locuitor din Șcheii Brașovului. 5 (Pex) Apelativ dat ardelenilor de către locuitorii din vechiul regat românesc.

TROCÁR1, trocari, s. m. Persoană care confecționează sau vinde troace (1). Ce s-ar face... dricarul și trocarul? MACEDONSKI, O. I 43.

trocár m. Iron. Ardelean (în gura Regățenilor, după locuitoriĭ din mahalaŭa Șcheilor din Brașov, care odinioară făceaŭ și vindeaŭ troace orĭ vindeaŭ poame în troace).

Trocari m. pl. 1. alt nume dat Scheilor (cari împletiau găitanul pe troaca); 2. (ironic) poreclă dată Românilor transilvăneni de către Românii din Regat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trocár1 (persoană) (înv.) s. m., pl. trocári

trocár (persoană) s. m., pl. trocári


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trocár, trocári, s.m. (pop.) om care face coveți, vase de lemn; om de condiție modestă.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trocar, trocari s. m. (intl.) polițist.

Intrare: trocar (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trocar
  • trocarul
  • trocaru‑
plural
  • trocari
  • trocarii
genitiv-dativ singular
  • trocar
  • trocarului
plural
  • trocari
  • trocarilor
vocativ singular
  • trocarule
  • trocare
plural
  • trocarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trocar (persoană)

  • 1. Persoană care confecționează sau vinde troace.
    exemple
    • Ce s-ar face... dricarul și trocarul? MACEDONSKI, O. I 43.
      surse: DLRLC

etimologie: