TRIPOU, tripouri, s. n. Local, stabiliment cu jocuri de noroc. – Din fr. tripot.

tripou sn [At: SLAVICI, N. II, 342 / Pl: ~ri / E: fr tripot] (Prt) Local (public) în care se joacă jocuri de noroc.

TRIPOU, tripouri, s. n. Local (public) în care se joacă jocuri de noroc. – Din fr. tripot.

TRIPOU, tripouri, s. n. Local de jocuri de noroc. În casa în care locuia ea, s-a descoperit un tripou. BARANGA, I. 205. Acele chipuri buhăite, galbene, murdare și moarte, cu ochii tăiați, cu buzele crăpate și pîrlite cum nu să văd decît la bolnavii ce să scoală de pe lungoare, dau salonului o asemuire de cafenea, de tripou și de închisoare polițienească. DELAVRANCEA, S. 131. Jucam toată ziua cărți într-un fel de tripou foarte secret. VLAHUȚĂ, O. A. 488.

TRIPOU s.n. Local, stabiliment cu jocuri de noroc. [< fr. tripot].

TRIPOU s. n. local, stabiliment cu jocuri de noroc. (< fr. tripot)

TRIPOU ~ri n. livr. Local public pentru jocuri de noroc. /<fr. tripot

tripou n. casă de joc (= fr. tripot).

*tripóŭ n., pl. urĭ (fr. tripot). Defav. Casă de joc de cărțĭ și de alte jocurĭ de noroc.

tripou s. n., art. tripoul; pl. tripouri

tripou s. n., art. tripoul; pl. tripouri

tripou s. n., art. tripoul; pl. tripouri

tripou, -pouri.

tripou (-uri), s. n. – Local (public) unde se practică jocurile de noroc. Fr. tripot.