TRIPOU, tripouri, s. n. Local de jocuri de noroc. În casa în care locuia ea, s-a descoperit un tripou. BARANGA, I. 205. Acele chipuri buhăite, galbene, murdare și moarte, cu ochii tăiați, cu buzele crăpate și pîrlite cum nu să văd decît la bolnavii ce să scoală de pe lungoare, dau salonului o asemuire de cafenea, de tripou și de închisoare polițienească. DELAVRANCEA, S. 131. Jucam toată ziua cărți într-un fel de tripou foarte secret. VLAHUȚĂ, O. A. 488.