trieri² v vz triora

trieri¹ v vz treiera¹

TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Mașină de treierat = batoză. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) triera vb. I] – Lat. tribulare.

trăiera² v vz triora

trăiera¹ v vz treiera¹

treiera¹ vt [At: CORESI, L. 309/5 / P: tre-i~ / V: (îrg) ~ira, tri~, (reg) trăi~, trieri, triira / Pzi: -eier, (reg) ~rez / E: ml tribulare] 1 A separa boabele, semințele de restul unei plante (prin batere cu îmblăciul, prin călcare cu caii sau cu boii etc. ori cu ajutorul batozelor sau al combinelor) Si: (pop) a îmblăti. 2 (Mun; pex) A călca (ceva) în picioare Si: a strivi, a zdrobi. 3-4 vti (Pfm; fig) A umbla din loc în loc Si: (pop) a cutreiera.

treiera² v vz triora

treieri v vz triora

treira v vz treiera¹

triera² v vz triora

triera¹ v vz treiera¹

triere sf [At: MIHALE, O. 478 / P: tri-e~ / Pl: ~ri / E: tria¹] Împărțire a unui grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând Si: clasare, selecționare, triaj (2).

triira v vz treiera¹

triola v vz triora

triona v vz triora

triora vt [At: CONTEMP. 1949, nr. 159, 3/6 / P: tri-o~ / V: (reg) trăiera, treiera, treieri, ~iera, ~ieri, ~ola, ~ona, truiela, truiura / Pzi: ~rez / E: trior] A alege separând de impurități sau selecționând boabele, semințele cu ajutorul triorului (1) Si: (reg) a țilindra.

truiela v vz triora

truiura v vz triora

TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) triera vb. I] – Lat. tribulare.

TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa boabele de restul unei plante (operație efectuată în trecut prin batere, iar astăzi cu mașini speciale). N-am treierat nici un spic. PREDA, Î. 10. Eu sînt Iohan, mașinistul. Tot grîul de pe lanurile acestea, eu îl treier. SADOVEANU, O. VIII 206. Romășcanii ce ară și seamănă toamna, seceră și treieră vara. DELAVRANCEA, O. II 19. Mi-e teamă ca să nu piei Cu porumbu nesăpat, Cu orzu netreierat, Cu grîul nesecerat, Cu meiul nevînturat. ȘEZ. I 113. ◊ Absol. Vedeți aria asta unde treieră atîta lume? PREDA, Î. 10. 2. Fig. A umbla din loc în loc; a cutreiera. N-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera. MACEDONSKI, O. I 15. Vreau prin cuget Universul să-l străbat în înălțime, Să-l măsor în adîncime și să-l treier în lărgime. id. ib. 272. Pentru dînsu-n toată vremea drumurile treiera. PANN, P. V. II 59. – Variantă: triera (CREANGĂ, P. 160, CONTEMPORANUL, III 126, ALECSANDRI, P. III 62) vb. I.

TRIERE, trieri, s. f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei; selecționare, alegere. Începură apoi trierea scrisorilor. MIHALE, O. 478.

TRIORA, triorez, vb. I. Tranz. A selecta semințele cu ajutorul triorului.

TRIERE s.f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei; triaj. [Pron. tri-e-. / < tria].

TRIORA vb. I. tr. A selecționa semințele la trior. [Pron. tri-o-. / < trior].

TRIORA vb. tr. a selecționa semințele la trior (1). (< trior)

A TREIERA treier tranz. (cereale sau păstăioase) A bate, separând boabele de restul plantei. /<lat. tribulare

A TRIORA ~ez tranz. (boabe de cereale) 1) A separa de impurități cu ajutorul triorului. 2) A sorta după dimensiuni la trior. /Din trior

treerà v. a bate sau călca grânele (cu boi, cai, mașini) spre a le desface grăunțele. [Mold. triera = lat. TRIBULARE].

trierà v. Mold. V. treerà.

2) tréĭer, -á v. tr. (lat. trîbŭlo, -áre, d. trîbulum, tăvăluc de arie [derivat d. térere, a zdrobi. V. tiresc] de unde s’a făcut *triŭulo, *triur, *trúir, *trúĭer, treĭer; it. trebbiare, sard. triulare, pv. trellar [a chinui], cat. sp. trillar, pg. trilhar. Cp. cu șuĭer 2. V. cutreĭer, tribulațiune). Calc orĭ bat grînele (cu caiĭ orĭ cu mașina) ca să se desprindă grăunțele.

treiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. treier, 3 treieră; conj. prez. 1 sg. să treier, 3 să treiere

triere (faptul de a tria) (desp. tri-e-) s. f., g.-d. art. trierii; pl. trieri

triora (a ~) (desp. tri-o-) vb., ind. prez. 1 sg. triorez, 3 triorează; conj. prez. 1 sg. să triorez, 3 să trioreze

treiera (a ~) vb., ind. prez. 3 treieră

triere (faptul de a tria) (tri-e-) s. f., g.-d. art. trierii; pl. trieri

triora (a ~) (tri-o-) vb., ind. prez. 3 triorează

treiera vb., ind. prez. 1 sg. treier, 3 sg. și pl. treieră

triere s. f. (sil. tri-e-), g.-d. art. trierii; pl. trieri

triora vb. (sil. tri-o-), ind. prez. 1 sg. triorez, 3 sg. și pl. triorează

treiera

treier vb. și sb.

TREIERA vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.

TRIERE s. 1. v. selecționare. 2. v. selecție.

TRIORA vb. v. vântura.

treiera vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PARCURGE. STRĂBATE. VÎNTURA.

TRIERE s. 1. alegere, ales, selectare, selectat, selecție, selecționare, selecționat, sortare, sortat, triat. (~ semințelor.) 2. selectare, selecționare, triaj. (Un meci de ~.)

TRIORA vb. (AGRON.) a vîntura. (~ semințele cu triorul.)

treiera (-r, -at), vb. – A separa semințele cerealelor de restul plantei. – Var. treera, triera. – Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. – Der. treier (var. Mold. trier), s. n. (treierare, treierat); treierat, s. n. (acțiunea de a treiera); treierător, s. m. (persoană care se ocupă cu treieratul); treierătoare, s. f. (femeie care treieră; mașină de treierat); treieriș, s. n. (treierat); treierătură, s. f. (grîu treierat).