triere sf [At: MIHALE, O. 478 / P: tri-e~ / Pl: ~ri / E: tria¹] Împărțire a unui grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând Si: clasare, selecționare, triaj (2).

TRIERE, trieri, s. f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei; selecționare, alegere. Începură apoi trierea scrisorilor. MIHALE, O. 478.

TRIERE s.f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei; triaj. [Pron. tri-e-. / < tria].

TREIER s. n. Treierat. [Pr.: tre-ier] – Din treiera (derivat regresiv).

TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Mașină de treierat = batoză. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) triera vb. I] – Lat. tribulare.

TRIERĂ, triere, s. f. (în Grecia antică) Triremă. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trière.

trăier¹ sn vz treier¹

trăiera¹ v vz treiera¹

treier¹ sn [At: (a. 1741) URICARIUL XXI, 328 / P: tre-i~ / V: (îrg) tri~, (reg) trăi~, triir / Pl: ~e / E: drr treiera¹] 1 Treierat¹ (1). 2 (Reg; îe) A băga la trier (pe cineva) A cere socoteala cuiva pentru ceva. 3 (Reg; îae) A certa aspru pe cineva. 4 (Reg; ccr; îf trier) Năsadă. 5 (Mun; fig) Alergătură (1).

treiera¹ vt [At: CORESI, L. 309/5 / P: tre-i~ / V: (îrg) ~ira, tri~, (reg) trăi~, trieri, triira / Pzi: -eier, (reg) ~rez / E: ml tribulare] 1 A separa boabele, semințele de restul unei plante (prin batere cu îmblăciul, prin călcare cu caii sau cu boii etc. ori cu ajutorul batozelor sau al combinelor) Si: (pop) a îmblăti. 2 (Mun; pex) A călca (ceva) în picioare Si: a strivi, a zdrobi. 3-4 vti (Pfm; fig) A umbla din loc în loc Si: (pop) a cutreiera.

treira v vz treiera¹

tria¹ vt [At: LEG. EC. PL. 427 / P: tri-a / Pzi: ~iez / E: fr trier] A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând Si: a clasa, a selecționa.

trier² sn vz treier¹

triera¹ v vz treiera¹

trieră sf [At: DN² / P: tri-e~ / Pl: ~re / E: fr trière] (Rar; în Grecia antică) Triremă.

trieri¹ v vz treiera¹

triir sn vz treier¹

triira v vz treiera¹

TREIER, treiere, s. n. Treierat. [Pr.: tre-ier] – Din treiera (derivat regresiv).

TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) triera vb. I] – Lat. tribulare.

TRIERĂ, triere, s. f. (În Grecia antică) Triremă. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trière.

TREIER s. n. Treierat. Cristea dăduse de știre la primărie să-i vie, la legat snopii și la treier, datornicii. SADOVEANU, M. C. 188. Udatul... se face seara, în ajunul zilei de treier. PAMFILE, A. R. 202. – Variantă: trier (VLAHUȚĂ, CL. 81, SLAVICI, O. I 213) s. n.

TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa boabele de restul unei plante (operație efectuată în trecut prin batere, iar astăzi cu mașini speciale). N-am treierat nici un spic. PREDA, Î. 10. Eu sînt Iohan, mașinistul. Tot grîul de pe lanurile acestea, eu îl treier. SADOVEANU, O. VIII 206. Romășcanii ce ară și seamănă toamna, seceră și treieră vara. DELAVRANCEA, O. II 19. Mi-e teamă ca să nu piei Cu porumbu nesăpat, Cu orzu netreierat, Cu grîul nesecerat, Cu meiul nevînturat. ȘEZ. I 113. ◊ Absol. Vedeți aria asta unde treieră atîta lume? PREDA, Î. 10. 2. Fig. A umbla din loc în loc; a cutreiera. N-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera. MACEDONSKI, O. I 15. Vreau prin cuget Universul să-l străbat în înălțime, Să-l măsor în adîncime și să-l treier în lărgime. id. ib. 272. Pentru dînsu-n toată vremea drumurile treiera. PANN, P. V. II 59. – Variantă: triera (CREANGĂ, P. 160, CONTEMPORANUL, III 126, ALECSANDRI, P. III 62) vb. I.

TRIA, triez, vb. I. Tranz. A împărți un stoc de obiecte pe categorii, după anumite criterii; a separa (unul sau mai multe obiecte) alegînd, după anumite criterii dintr-un număr mai mare; a selecționa.

TRIER s. n. v. treier.

TRIA vb. I. tr. A alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. [Pron. tri-a, p. i. 3,6 triază. / < fr. trier].

TRIERĂ s.f. Navă de război grecească cu trei rînduri de vîsle suprapuse; triremă. [Pron. tri-e-. / < fr. trière, gr. trieres].

TRIA vb. tr. a alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. (< fr. trier)

TRIERĂ s. f. (ant.) navă de război cu trei rânduri de rame suprapuse, la fenicieni și greci. (< fr. trière)

TREIER ~e n. 1) v. A TREIERA. 2) Timpul când se treieră. /v. a triera

A TREIERA treier tranz. (cereale sau păstăioase) A bate, separând boabele de restul plantei. /<lat. tribulare

A TRIA ~ez tranz. (obiecte, produse, mărfuri etc.) A repartiza în clase sau pe categorii; a clasa; a categorisi. [Sil. tri-a] /<fr. trier

TRIERĂ ~e f. (la grecii antici) Corabie de război prevăzută cu trei rânduri de vâsle suprapuse; triremă. /<fr. triere

treerà v. a bate sau călca grânele (cu boi, cai, mașini) spre a le desface grăunțele. [Mold. triera = lat. TRIBULARE].

trierà v. Mold. V. treerà.

1) tréĭer n., pl. e (d. a treĭera, ca șuĭer d. șuĭera). Acțiunea de a treĭera (treĭeratu): treĭeru grîuluĭ.

2) tréĭer, -á v. tr. (lat. trîbŭlo, -áre, d. trîbulum, tăvăluc de arie [derivat d. térere, a zdrobi. V. tiresc] de unde s’a făcut *triŭulo, *triur, *trúir, *trúĭer, treĭer; it. trebbiare, sard. triulare, pv. trellar [a chinui], cat. sp. trillar, pg. trilhar. Cp. cu șuĭer 2. V. cutreĭer, tribulațiune). Calc orĭ bat grînele (cu caiĭ orĭ cu mașina) ca să se desprindă grăunțele.

*triéz v. tr. (fr. trier). Aleg, așez pe categoriĭ lucrurile amestecate: a tria grîu amestecat cu neghină.

triere (faptul de a tria) (desp. tri-e-) s. f., g.-d. art. trierii; pl. trieri

triere (faptul de a tria) (tri-e-) s. f., g.-d. art. trierii; pl. trieri

triere s. f. (sil. tri-e-), g.-d. art. trierii; pl. trieri

treier s. n.

treiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. treier, 3 treieră; conj. prez. 1 sg. să treier, 3 să treiere

tria (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. triez (desp. tri-ez), 3 triază, 1 pl. triem; conj. prez. 1 sg. să triez, 3 să trieze, ger. triind (desp. tri-ind)

trieră (navă) (rar) (desp. tri-e-) s. f., g.-d. art. trierei; pl. triere

treier s. n.

treiera (a ~) vb., ind. prez. 3 treieră

tria (a ~) vb., ind. prez. 3 triază; conj. prez. 3 să trieze (tri-e-); ger. triind (tri-ind)

trieră (navă de război) (tri-e-) s. f., g.-d. art. trierei; pl. triere

treier s. n.

treiera vb., ind. prez. 1 sg. treier, 3 sg. și pl. treieră

tria vb., ind. prez. 1 sg. triez, 3 sg. și pl. triază; conj. prez. 3 sg. și pl. trieze (sil. tri-e-); ger. triind (sil. tri-ind)

trieră s. f. (sil. tri-e-), g.-d. art. trierei; pl. triere

treiera

treier vb. și sb.

triez.

TRIERE s. 1. v. selecționare. 2. v. selecție.

TRIERE s. 1. alegere, ales, selectare, selectat, selecție, selecționare, selecționat, sortare, sortat, triat. (~ semințelor.) 2. selectare, selecționare, triaj. (Un meci de ~.)

TREIER s. (AGRIC.) treierat, treieriș.

TREIERA vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.

TRIA vb. v. selecționa.

TRIERĂ s. v. triremă.

TREIER s. (AGRIC.) treierat, treieriș.

treiera vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PARCURGE. STRĂBATE. VÎNTURA.

TRIA vb. a alege, a selecta, a selecționa, a sorta. (A ~ semințele pe calități.)

trieră s. v. TRIREMĂ.

treiera (-r, -at), vb. – A separa semințele cerealelor de restul plantei. – Var. treera, triera. – Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. – Der. treier (var. Mold. trier), s. n. (treierare, treierat); treierat, s. n. (acțiunea de a treiera); treierător, s. m. (persoană care se ocupă cu treieratul); treierătoare, s. f. (femeie care treieră; mașină de treierat); treieriș, s. n. (treierat); treierătură, s. f. (grîu treierat).