5 intrări

63 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIÉRE, trieri, s. f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei. [Pr.: tri-e-] – V. tria.

TRIÉRE, trieri, s. f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei. [Pr.: tri-e-] – V. tria.

triere sf [At: MIHALE, O. 478 / P: tri-e~ / Pl: ~ri / E: tria1] Împărțire a unui grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând Si: clasare, selecționare, triaj (2).

TRIÉRE, trieri, s. f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei; selecționare, alegere. Începură apoi trierea scrisorilor. MIHALE, O. 478.

TRIÉRE s.f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei; triaj. [Pron. tri-e-. / < tria].

TRÉIER s. n. Treierat. [Pr.: tre-ier] – Din treiera (derivat regresiv).

TREIERÁ, tréier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Mașină de treierat = batoză. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) trierá vb. I] – Lat. tribulare.

TRIÁ, triez, vb. I. Tranz. A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa. [Pr.: tri-a] – Din fr. trier.

TRIÁ, triez, vb. I. Tranz. A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa. [Pr.: tri-a] – Din fr. trier.

TRIERÁ vb. I v. treiera.

TRIÉRĂ, triere, s. f. (în Grecia antică) Triremă. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trière.

treier1 sn [At: (a. 1741) URICARIUL XXI, 328 / P: tre-i~ / V: (îrg) tri~, (reg) trăi~, triir / Pl: ~e / E: drr treiera1] 1 Treierat1 (1). 2 (Reg; îe) A băga la trier (pe cineva) A cere socoteala cuiva pentru ceva. 3 (Reg; îae) A certa aspru pe cineva. 4 (Reg; ccr; îf trier) Năsadă. 5 (Mun; fig) Alergătură (1).

treiera1 vt [At: CORESI, L. 309/5 / P: tre-i~ / V: (îrg) ~ira, tri~, (reg) trăi~, trieri, triira / Pzi: -eier, (reg) ~rez / E: ml tribulare] 1 A separa boabele, semințele de restul unei plante (prin batere cu îmblăciul, prin călcare cu caii sau cu boii etc. ori cu ajutorul batozelor sau al combinelor) Si: (pop) a îmblăti. 2 (Mun; pex) A călca (ceva) în picioare Si: a strivi, a zdrobi. 3-4 vti (Pfm; fig) A umbla din loc în loc Si: (pop) a cutreiera.

tria1 vt [At: LEG. EC. PL. 427 / P: tri-a / Pzi: ~iez / E: fr trier] A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând Si: a clasa, a selecționa.

trie sf [At: DN2 / P: tri-e~ / Pl: ~re / E: fr trière] (Rar; în Grecia antică) Triremă.

TRÉIER, treiere, s. n. Treierat. [Pr.: tre-ier] – Din treiera (derivat regresiv).

arată toate definițiile

Intrare: triere
  • silabație: tri-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triere
  • trierea
plural
  • trieri
  • trierile
genitiv-dativ singular
  • trieri
  • trierii
plural
  • trieri
  • trierilor
vocativ singular
plural
Intrare: treier
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treier
  • treierul
  • treieru‑
plural
  • treiere
  • treierele
genitiv-dativ singular
  • treier
  • treierului
plural
  • treiere
  • treierelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trier
  • trierul
plural
  • triere
  • trierele
genitiv-dativ singular
  • trier
  • trierului
plural
  • triere
  • trierelor
vocativ singular
plural
Intrare: treiera
verb (VT2.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • treiera
  • treierare
  • treierat
  • treieratu‑
  • treierând
  • treierându‑
singular plural
  • treieră
  • treierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • treier
(să)
  • treier
  • treieram
  • treierai
  • treierasem
a II-a (tu)
  • treieri
(să)
  • treieri
  • treierai
  • treierași
  • treieraseși
a III-a (el, ea)
  • treieră
(să)
  • treiere
  • treiera
  • treieră
  • treierase
plural I (noi)
  • treierăm
(să)
  • treierăm
  • treieram
  • treierarăm
  • treieraserăm
  • treierasem
a II-a (voi)
  • treierați
(să)
  • treierați
  • treierați
  • treierarăți
  • treieraserăți
  • treieraseți
a III-a (ei, ele)
  • treieră
(să)
  • treiere
  • treierau
  • treiera
  • treieraseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • triera
  • trierare
  • trierat
  • trieratu‑
  • trierând
  • trierându‑
singular plural
  • trieră
  • trierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trier
(să)
  • trier
  • trieram
  • trierai
  • trierasem
a II-a (tu)
  • trieri
(să)
  • trieri
  • trierai
  • trierași
  • trieraseși
a III-a (el, ea)
  • trieră
(să)
  • triere
  • triera
  • trieră
  • trierase
plural I (noi)
  • trierăm
(să)
  • trierăm
  • trieram
  • trierarăm
  • trieraserăm
  • trierasem
a II-a (voi)
  • trierați
(să)
  • trierați
  • trierați
  • trierarăți
  • trieraserăți
  • trieraseți
a III-a (ei, ele)
  • trieră
(să)
  • triere
  • trierau
  • triera
  • trieraseră
Intrare: tria
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tria
  • triere
  • triat
  • triatu‑
  • triind
  • triindu‑
singular plural
  • tria
  • triați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • triez
(să)
  • triez
  • triam
  • triai
  • triasem
a II-a (tu)
  • triezi
(să)
  • triezi
  • triai
  • triași
  • triaseși
a III-a (el, ea)
  • tria
(să)
  • trieze
  • tria
  • trie
  • triase
plural I (noi)
  • triem
(să)
  • triem
  • triam
  • triarăm
  • triaserăm
  • triasem
a II-a (voi)
  • triați
(să)
  • triați
  • triați
  • triarăți
  • triaserăți
  • triaseți
a III-a (ei, ele)
  • tria
(să)
  • trieze
  • triau
  • tria
  • triaseră
Intrare: trieră
  • silabație: tri-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trie
  • triera
plural
  • triere
  • trierele
genitiv-dativ singular
  • triere
  • trierei
plural
  • triere
  • trierelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

triere

etimologie:

  • vezi tria
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

treier trier

  • exemple
    • Cristea dăduse de știre la primărie să-i vie, la legat snopii și la treier, datornicii. SADOVEANU, M. C. 188.
      surse: DLRLC
    • Udatul... se face seara, în ajunul zilei de treier. PAMFILE, A. R. 202.
      surse: DLRLC

etimologie:

treiera triera

  • 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • N-am treierat nici un spic. PREDA, Î. 10.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt Iohan, mașinistul. Tot grîul de pe lanurile acestea, eu îl treier. SADOVEANU, O. VIII 206.
      surse: DLRLC
    • Romășcanii ce ară și seamănă toamna, seceră și treieră vara. DELAVRANCEA, O. II 19.
      surse: DLRLC
    • Mi-e teamă ca să nu piei Cu porumbu nesăpat, Cu orzu netreierat, Cu grîul nesecerat, Cu meiul nevînturat. ȘEZ. I 113.
      surse: DLRLC
    • absolut Vedeți aria asta unde treieră atîta lume? PREDA, Î. 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mașină de treierat = batoză
      surse: DEX '09
    • 1.2. Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor.
      surse: DEX '98
  • 2. figurat rar A umbla din loc în loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cutreiera attach_file 3 exemple
    exemple
    • N-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera. MACEDONSKI, O. I 15.
      surse: DLRLC
    • Vreau prin cuget Universul să-l străbat în înălțime, Să-l măsor în adîncime și să-l treier în lărgime. MACEDONSKI, O. I 272.
      surse: DLRLC
    • Pentru dînsu-n toată vremea drumurile treiera. PANN, P. V. II 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

tria

etimologie:

trieră

  • 1. (În Grecia antică) Navă de război cu trei rânduri de vâsle suprapuse.
    surse: DEX '98 DN sinonime: triremă

etimologie: