2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

TRIANGULARE s. f. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei; triangulație. [Pr.: tri-an-] – V. triangula.

TRIANGULARE s. f. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei; triangulație. [Pr.: tri-an-] – V. triangula.

triangular, ~ă a [At: CAIET 72v/5 / P: tri-an~ / Pl: ~i, ~e / E: fr triangulaire] (Înv) Triunghiular (1).

triangulare sf [At: ALEXI, W. / P: tri-an~ / Pl: ~lări / E: triangula] Împărțire a unui teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața.

TRIANGULAR, -Ă adj. (Rar) În formă de triunghi. [Pron. tri-an-. / cf. fr. triangulaire].

TRIANGULARE s.f. Acțiunea de a triangula; triangulație. [< triangula].

TRIANGULAR, -Ă adj. triunghiular (1). (< fr. triangulaire, lat. triangularis)

triangular a. ce are forma unui triangul: figură triangulară.

*triangulár, -ă adj. (lat. triangularis). Ca triunghĭu, în treĭ colțurĭ: formă, piramidă triangulară.

Ortografice DOOM

triangular (înv.) (desp. tri-an-) adj. m., pl. triangulari; f. triangulară, pl. triangulare

triangulare (desp. tri-an-) s. f., g.-d. art. triangulării

triangular (înv.) (tri-an-) adj. m., pl. triangulari; f. triangulară, pl. triangulare

triangulare (tri-an-) s. f., g.-d. art. triangulării

triangular adj. m. (sil. tri-an-), pl. triangulari; f. sg. triangulară, pl. triangulare

triangulare s. f. (sil. tri-an-), g.-d. art. triangulării

Sinonime

TRIANGULAR adj. v. triunghiular.

triangular adj. v. TRIUNGHIULAR.

Intrare: triangular
triangular adjectiv
  • silabație: tri-an- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triangular
  • triangularul
  • triangularu‑
  • triangulară
  • triangulara
plural
  • triangulari
  • triangularii
  • triangulare
  • triangularele
genitiv-dativ singular
  • triangular
  • triangularului
  • triangulare
  • triangularei
plural
  • triangulari
  • triangularilor
  • triangulare
  • triangularelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: triangulare
triangulare substantiv feminin
  • silabație: tri-an- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triangulare
  • triangularea
plural
  • triangulări
  • triangulările
genitiv-dativ singular
  • triangulări
  • triangulării
plural
  • triangulări
  • triangulărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

triangular, triangularăadjectiv

etimologie:

triangulare, triangulărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: triangulație
etimologie:
  • vezi triangula DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.