12 definiții pentru triunghiular (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIUNGHIULÁR, -Ă, triunghiulari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care este în formă de triunghi. 2. Adj., s. n. (Competiție sportivă) la care participă reprezentanți a trei țări sau a trei echipe. [Pr.: tri-un-] – Din triunghi (după lat. triangularis).

TRIUNGHIULÁR, -Ă, triunghiulari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care este în formă de triunghi. 2. Adj., s. n. (Competiție sportivă) la care participă reprezentanți a trei țări sau a trei echipe. [Pr.: tri-un-] – Din triunghi (după lat. triangularis).

triunghiular, [At: EGT 57r / P: tri-u~ / Pl: ~i, ~e / E: lat triangularis, fr triangulaire, it triangolare după triunghi] 1 a În formă de triunghi (1) Si: trigonal, (rar) triunghic, (înv) triangular, trigonicesc, triunghereasă, (îvr) triunghiat,triunghicesc, triunghiurat. 2 a (D. corpuri geometrice) Care are la bază un triunghi (1). 3-4 sn, a (Competiție sportivă) la care participă reprezentanți a trei țări sau a trei echipe.

TRIUNGHIULÁR, -Ă, triunghiulari, -e, adj. În formă de triunghi. Clădirea se înălțase în văzduhuri, triunghiulară, ca un bot de navă. C. PETRESCU, S. 5. ◊ (Adverbial) Își curăți unghiile cu un colț de hîrtie îndoit triunghiular. C. PETRESCU, Î. II 148.

TRIUNGHIULÁR, -Ă adj. În formă de triunghi. ♦ (Despre competiții sportive) La care participă reprezentanți a trei țări sau a trei echipe. [Pron. tri-un-ghiu-. / < triunghi, după fr. triangulaire].

TRIUNGHIULÁR, -Ă I. adj. în formă de triunghi; triangular. II. adj., s. n. (competiție sportivă) la care participă reprezentanți a trei țări sau echipe. (după fr. triungulaire)

triunghiulár, -ă adj., s. n. (Competiție sportivă) la care participă trei echipe sau reprezentanți a trei țări ◊ „«Triunghiular» internațional pentru juniori [...] va avea loc un «triunghiular» la care vor participa selecționatele Bulgariei, Ungariei și României.” I.B. 3 III 84 p. 7 (din triunghi, după fr. triangulaire; DEX, DN3)

TRIUNGHIULÁR ~ă (~i, ~e) Care are forma unui triunghi; în formă de triunghi. [Sil. tri-un-ghiu-] /<lat. triangularis, fr. triangulaire


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triunghiulár1 (tri-un-) adj. m., pl. triunghiulári; f. triunghiuláră, pl. triunghiuláre

triunghiulár adj. m. (sil. tri-un-) unghiular


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIUNGHIULÁR adj. (GEOM.) (înv.) triangular. (De formă ~.)

TRIUNGHIULAR adj. (GEOM.) (înv.) triangular. (De formă ~.)

Intrare: triunghiular (adj.)
triunghiular1 (adj.) adjectiv
  • silabație: tri-un-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triunghiular
  • triunghiularul
  • triunghiularu‑
  • triunghiula
  • triunghiulara
plural
  • triunghiulari
  • triunghiularii
  • triunghiulare
  • triunghiularele
genitiv-dativ singular
  • triunghiular
  • triunghiularului
  • triunghiulare
  • triunghiularei
plural
  • triunghiulari
  • triunghiularilor
  • triunghiulare
  • triunghiularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

triunghiular (adj.)

  • 1. Care este în formă de triunghi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: triangular 2 exemple
    exemple
    • Clădirea se înălțase în văzduhuri, triunghiulară, ca un bot de navă. C. PETRESCU, S. 5.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Își curăți unghiile cu un colț de hîrtie îndoit triunghiular. C. PETRESCU, Î. II 148.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre competițiile sportive) La care participă reprezentanți a trei țări sau a trei echipe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • triunghi (după limba latină triangularis).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN