3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIANGULÁRE s. f. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei; triangulație. [Pr.: tri-an-] – V. triangula.

TRIANGULÁRE s. f. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei; triangulație. [Pr.: tri-an-] – V. triangula.

triangulare sf [At: ALEXI, W. / P: tri-an~ / Pl: ~lări / E: triangula] Împărțire a unui teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața.

TRIANGULÁRE s.f. Acțiunea de a triangula; triangulație. [< triangula].

TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.

TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.

triangula vt [At: ALEXI, W. / P: tri-an~ / Pzi: ~lez / E: fr trianguler] A împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața.

triangular, ~ă a [At: CAIET 72v/5 / P: tri-an~ / Pl: ~i, ~e / E: fr triangulaire] (Înv) Triunghiular (1).

TRIANGULÁ, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. – Pronunțat: tri-an-.

TRIANGULÁ vb. I. tr. A măsura prin triangulație; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. [Pron. tri-an-. / < fr. trianguler].

TRIANGULÁR, -Ă adj. (Rar) În formă de triunghi. [Pron. tri-an-. / cf. fr. triangulaire].

TRIANGULÁ vb. tr. a executa lucrări prin metoda triangulației; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. (< fr. trianguler)

TRIANGULÁR, -Ă adj. triunghiular (1). (< fr. triangulaire, lat. triangularis)

A TRIANGULÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A împărți în triunghiuri (pentru a putea măsura); a măsura prin triangulație. /<fr. trianguler

triangular a. ce are forma unui triangul: figură triangulară.

*triangulár, -ă adj. (lat. triangularis). Ca triunghĭu, în treĭ colțurĭ: formă, piramidă triangulară.

*trianguléz v. tr. (d. triangulațiune). Măsor pin triangulațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trianguláre (tri-an-) s. f., g.-d. art. triangulắrii

trianguláre s. f. (sil. tri-an-), g.-d. art. triangulării

triangulá (a ~) (tri-an-) vb., ind. prez. 3 trianguleáză

triangulár (înv.) (tri-an-) adj. m., pl. triangulári; f. trianguláră, pl. trianguláre

triangulá vb. (sil. tri-an-), ind. prez. 1 sg. trianguléz, 3 sg. și pl. trianguleáză

arată toate definițiile

Intrare: triangulare
triangulare substantiv feminin
  • silabație: tri-an- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triangulare
  • triangularea
plural
  • triangulări
  • triangulările
genitiv-dativ singular
  • triangulări
  • triangulării
plural
  • triangulări
  • triangulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: triangula
  • silabație: tri-an- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • triangula
  • triangulare
  • triangulat
  • triangulatu‑
  • triangulând
  • triangulându‑
singular plural
  • triangulea
  • triangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • triangulez
(să)
  • triangulez
  • triangulam
  • triangulai
  • triangulasem
a II-a (tu)
  • triangulezi
(să)
  • triangulezi
  • triangulai
  • triangulași
  • triangulaseși
a III-a (el, ea)
  • triangulea
(să)
  • trianguleze
  • triangula
  • triangulă
  • triangulase
plural I (noi)
  • triangulăm
(să)
  • triangulăm
  • triangulam
  • triangularăm
  • triangulaserăm
  • triangulasem
a II-a (voi)
  • triangulați
(să)
  • triangulați
  • triangulați
  • triangularăți
  • triangulaserăți
  • triangulaseți
a III-a (ei, ele)
  • triangulea
(să)
  • trianguleze
  • triangulau
  • triangula
  • triangulaseră
Intrare: triangular
triangular adjectiv
  • silabație: tri-an- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triangular
  • triangularul
  • triangularu‑
  • triangula
  • triangulara
plural
  • triangulari
  • triangularii
  • triangulare
  • triangularele
genitiv-dativ singular
  • triangular
  • triangularului
  • triangulare
  • triangularei
plural
  • triangulari
  • triangularilor
  • triangulare
  • triangularelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

triangulare

  • 1. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: triangulație

etimologie:

  • vezi triangula
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

triangula

  • 1. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: