opțiuni
  • info

3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIANGULARE s. f. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei; triangulație. [Pr.: tri-an-] – V. triangula.

TRIANGULARE s. f. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei; triangulație. [Pr.: tri-an-] – V. triangula.

triangulare sf [At: ALEXI, W. / P: tri-an~ / Pl: ~lări / E: triangula] Împărțire a unui teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața.

TRIANGULARE s.f. Acțiunea de a triangula; triangulație. [< triangula].

TRIANGULA, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.

TRIANGULA, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. [Pr.: tri-an-] – Din fr. trianguler.

triangula vt [At: ALEXI, W. / P: tri-an~ / Pzi: ~lez / E: fr trianguler] A împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața.

triangular, ~ă a [At: CAIET 72v/5 / P: tri-an~ / Pl: ~i, ~e / E: fr triangulaire] (Înv) Triunghiular (1).

TRIANGULA, triangulez, vb. I. Tranz. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. – Pronunțat: tri-an-.

TRIANGULA vb. I. tr. A măsura prin triangulație; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. [Pron. tri-an-. / < fr. trianguler].

TRIANGULAR, -Ă adj. (Rar) În formă de triunghi. [Pron. tri-an-. / cf. fr. triangulaire].

TRIANGULA vb. tr. a executa lucrări prin metoda triangulației; a face triangulația unei regiuni, a unei țări etc. (< fr. trianguler)

TRIANGULAR, -Ă adj. triunghiular (1). (< fr. triangulaire, lat. triangularis)

A TRIANGULA ~ez tranz. (terenuri, suprafețe) A împărți în triunghiuri (pentru a putea măsura); a măsura prin triangulație. /<fr. trianguler

triangular a. ce are forma unui triangul: figură triangulară.

*triangulár, -ă adj. (lat. triangularis). Ca triunghĭu, în treĭ colțurĭ: formă, piramidă triangulară.

*trianguléz v. tr. (d. triangulațiune). Măsor pin triangulațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

triangulare (desp. tri-an-) s. f., g.-d. art. triangulării

triangulare (tri-an-) s. f., g.-d. art. triangulării

triangulare s. f. (sil. tri-an-), g.-d. art. triangulării

triangula (a ~) (desp. tri-an-) vb., ind. prez. 1 sg. triangulez, 3 triangulează; conj. prez. 1 sg. să triangulez, 3 să trianguleze

triangular (înv.) (desp. tri-an-) adj. m., pl. triangulari; f. triangulară, pl. triangulare

triangula (a ~) (tri-an-) vb., ind. prez. 3 triangulează

triangular (înv.) (tri-an-) adj. m., pl. triangulari; f. triangulară, pl. triangulare

triangula vb. (sil. tri-an-), ind. prez. 1 sg. triangulez, 3 sg. și pl. triangulează

triangular adj. m. (sil. tri-an-), pl. triangulari; f. sg. triangulară, pl. triangulare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRIANGULAR adj. v. triunghiular.

triangular adj. v. TRIUNGHIULAR.

Intrare: triangulare
triangulare substantiv feminin
  • silabație: tri-an- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triangulare
  • triangularea
plural
  • triangulări
  • triangulările
genitiv-dativ singular
  • triangulări
  • triangulării
plural
  • triangulări
  • triangulărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: triangula
  • silabație: tri-an- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • triangula
  • triangulare
  • triangulat
  • triangulatu‑
  • triangulând
  • triangulându‑
 singular plural
  • triangulează
  • triangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • triangulez
 (să)
  • triangulez
  • triangulam
  • triangulai
  • triangulasem
a II-a (tu)
  • triangulezi
 (să)
  • triangulezi
  • triangulai
  • triangulași
  • triangulaseși
a III-a (el, ea)
  • triangulează
 (să)
  • trianguleze
  • triangula
  • triangulă
  • triangulase
plural I (noi)
  • triangulăm
 (să)
  • triangulăm
  • triangulam
  • triangularăm
  • triangulaserăm
  • triangulasem
a II-a (voi)
  • triangulați
 (să)
  • triangulați
  • triangulați
  • triangularăți
  • triangulaserăți
  • triangulaseți
a III-a (ei, ele)
  • triangulează
 (să)
  • trianguleze
  • triangulau
  • triangulară
  • triangulaseră
Intrare: triangular
triangular adjectiv
  • silabație: tri-an- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triangular
  • triangularul
  • triangularu‑
  • triangulară
  • triangulara
plural
  • triangulari
  • triangularii
  • triangulare
  • triangularele
genitiv-dativ singular
  • triangular
  • triangularului
  • triangulare
  • triangularei
plural
  • triangulari
  • triangularilor
  • triangulare
  • triangularelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

triangulare, triangulărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a triangula și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: triangulație
etimologie:
  • vezi triangula DEX '09 DEX '98 DN

triangula, triangulezverb

  • 1. A măsura prin triangulație; a împărți un teren în triunghiuri pentru a-i stabili suprafața. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

triangular, triangularăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.