8 definiții pentru trestioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRESTIOÁRĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (Calamagrostis). [Pr.: -ti-oa-] – Trestie + suf. -ioară.

TRESTIOÁRĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (Calamagrostis). [Pr.: -ti-oa-] – Trestie + suf. -ioară.

trestioa sf [At: CONACHI, P. 262 / P: ~ti-o~ / Pl: ~re / E: trestie + -ioară] 1-4 (Șhp) Trestie (1-2) (mică) Si: (pop) trestică (1-4), trestiuță (1-4), (reg) trestiche (1-4). 5 (Șîc ~-de-pădure) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (1), cu frunze lungi sau răsucite, cu flori alburii sau violacee (Calamagrostis arundinacea). 6 (Și îae) Planta Calamagrostis pseudophragmites. 7 (Și îae) Planta Calamagrostis canescens. 8 (Bot; reg) Iarbă-albă (Phalaris arundinacea).

TRESTIOÁRĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. Vede... frageda trestioară după vînturi cum se pleacă. CONACHI, P. 262. La casa cu trestioară, Trage Năiță să moară. TEODORESCU, P. P. 288. M-oi face mai bine Ca să scăp de tine, Trestioară-n baltă, Subțire și naltă. ALECSANDRI, P. P. 8. ◊ (Metaforic) Întîlnii o fetișoară, cu cosița gălbioară, Cu mijloc de trestioară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101. 2. Plantă erbacee asemănătoare cu trestia, avînd pînă la 1 m înălțime și crescînd în tăieturi de păduri din regiunile de munte și de coline (Calamagrostis arundinacea).

TRESTIOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la trestie) Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu trestia, dar cu tulpina mai mică. /trestie + suf. ~oară


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trestioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. trestioárei; pl. trestioáre

trestioáră s. f. (sil. -ti-oa-), g.-d. art. trestioárei; pl. trestioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRESTIOÁRĂ s. (BOT.) (reg.) trestică.

TRESTIOA s. (BOT.) (reg.) trestică.

Intrare: trestioară
trestioară substantiv feminin
  • silabație: tres-ti-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestioa
  • trestioara
plural
  • trestioare
  • trestioarele
genitiv-dativ singular
  • trestioare
  • trestioarei
plural
  • trestioare
  • trestioarelor
vocativ singular
plural

trestioară

  • 1. Diminutiv al lui trestie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trestică attach_file 4 exemple
    exemple
    • Vede... frageda trestioară după vînturi cum se pleacă. CONACHI, P. 262.
      surse: DLRLC
    • La casa cu trestioară, Trage Năiță să moară. TEODORESCU, P. P. 288.
      surse: DLRLC
    • M-oi face mai bine Ca să scăp de tine, Trestioară-n baltă, Subțire și naltă. ALECSANDRI, P. P. 8.
      surse: DLRLC
    • metaforic Întîlnii o fetișoară, cu cosița gălbioară, Cu mijloc de trestioară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101.
      surse: DLRLC
  • 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (Calamagrostis).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Trestie + sufix -ioară.
    surse: DEX '98 DEX '09