2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRESĂRÍRE, tresăriri, s. f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; tresăritură. – V. tresări.

TRESĂRÍRE, tresăriri, s. f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; tresăritură. – V. tresări.

tresărire sf [At: COSTINESCU / V: (reg) trăs~ / Pl: ~ri / E: tresări] 1 Mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată, de obicei de bucurie, de spaimă etc. Si: tresăltare (1), tresărit1 (1), (pop) răsăreală, tresăritură (1), (reg) trăscăritură. 2 Mișcare involuntară a mușchilor feței. 3 Mișcare bruscă și involuntară în somn. 4 Trezire bruscă din somn sau dintr-o stare de somnolență, de apatie, de neatenție etc. 5 Zvâcnire cu putere a inimii din cauza unei emoții Si: tresăltare (2), tresărit1 (2). 6 (Fig) Mișcare ușoară și bruscă Si: clătinare, săltare, tresăltare (3), tresărit1 (3), (pop) tresăritură (2).

TRESĂRÍRE, tresăriri, s. f. Faptul de a tresări și rezultatul ei; zvîcnire. Se speriase de tresărirea iepurelui în marginea tufișurilor. DUMITRIU, N. 148. Zaharia Duhu rosti cifra... urmărind tresărirea de pe chipul lui Boldur Iloveanu. C. PETRESCU, A. 338. Avu o tresărire de spaimă, ca în fața unui dușman de moarte. REBREANU, R. II 103. ◊ (Poetic) La cele dintăi luciri ale soarelui, streșinile, înfiorate de aceste tresăriri, scuturau mărgele care susurau și luceau în mii de curcubeie. SADOVEANU, O. VIII 245.

TRESĂRÍRE s.f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; zvâcnire. [< tresări].

tresărire f. mișcare subită și involuntară.

TRESĂRÍ, tresár, vb. IV. Intranz. 1. A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, în urma unei emoții puternice. ♦ (Despre inimă) A-și accelera și intensifica bătăile, din pricina unei emoții; a zvâcni. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de apatie, de neatenție etc. 2. Fig. (Despre sunete, țipete) A răsuna brusc, pe neașteptate. – Din fr. tressaillir (după sări).

TRESĂRÍ, tresár, vb. IV. Intranz. 1. A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, în urma unei emoții puternice. ♦ (Despre inimă) A-și accelera și intensifica bătăile, din pricina unei emoții; a zvâcni. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de apatie, de neatenție etc. 2. Fig. (Despre sunete, țipete) A răsuna brusc, pe neașteptate. – Din fr. tressaillir (după sări).

tresări vi [At: RUSSO, S. 135 / V: (rar) ~seri, (reg) trăs~ / Pzi: ~sar, (reg) ~sai, 3 (reg) treasără / E: fr tressaillir după sări] 1 A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată, de obicei de bucurie, de spaimă etc. Si: a tresălta (1), (pop) a răsări1, (reg) a trâcni1. 2 (Mai ales d. mușchii feței) A se mișca involuntar. 3 A face mișcări bruște și involuntare în somn Si: (reg) a trăscări (7). 4 Ase trezi brusc din somn sau dintr-o stare de somnolență, de apatie, de neatenție etc. 5 (D. inimă) A-și accelera și intensifica bătăile din cauza unei emoții Si: a tresălta (2), a zvâcni. 6 (Fig) A se mișca ușor și brusc Si: a se clătina, a sălta, a tresălta (3). 7 (Fig; d. ape) A forma valuri, unde. 8 (Fig; d. voci, sunete, țipete etc.) A răsuna brusc, pe neașteptate.

TRESĂRÍ, tresár, vb. IV. Intranz. 1. A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată (de obicei de spaimă). Cînd auzi tunetul îndepărtat al tractoarelor, Mihai tresări. Se simți cuprins dintr-o dată de cîntecul muncii pe care o iubea ca pe însăși viața lui. MIHALE, O. 454. Ilenuța a tresărit. S-a strîns lîngă Mihai fără să-și dea seamă și i-a prins brațul, căutînd apărare. C. PETRESCU, A. 431. Ciocăni enervat în geam. Speriat, Leib tresări. Aproape inconștient, își scoase jobenul din cap. SAHIA, N. 103. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de somnolență, de apatie, de neatenție. Turcul tresărise deodată din moliciunea și încetineala lui. SADOVEANU, O. VII 9. Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă; Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă. EMINESCU, O. I 76. La țipetele de bucurie ale gaiței... somnorosul, plecat pe oblîncul șelei, tresări. ODOBESCU, S. III 193. ♦ (Despre inimă) A-și accelera și intensifica bătăile din pricina unei emoții; a zvîcni. Inima lui Tudor Fierăscu a tresărit ca pămîntul, primăvara. GALACTION, O. I 111. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adînc la întristarea ta? EMINESCU, O. IV 69. Pocnesc bicele deodată, Inimile viu tresar. BELDICEANU, P. 66. Inima-mi saltă și tresare De un fior dumnezeiesc. ALECSANDRI, T. I 301. ♦ Fig. (Despre plante) A se mișca, a se clătina; (despre ape) a forma valuri, unde. Un brad bătrîn tresări spăimîntat și-și scutură crengile; zăpada se cernu fără zgomot pe învelișul alb. REBREANU, N. 68. Nici o creangă nu tresare, Nici un zbor de păsărică. TOPÎRCEANU, B. 24. Tresăreau și florile supt farmecul acelei cîntări. DUNĂREANU, CH. 175. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe, El cutremură o barcă. EMINESCU, O. I 74. 2. Fig. (Despre sunete, țipete etc.) A răsuna (brusc, pe neașteptate). Multă vreme tresăriră gemetele ei de moarte. SADOVEANU, O. I 278. În singurătate, rar, tresărea țipătul unui pescăruș, care fîlfîia încet cu aripele-i albe. id. ib. VI 47.

TRESĂRÍ vb. IV. intr. 1. A simți deodată o emoție puternică. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (Despre inimă) A-și accelera bătăile din cauza unei emoții, a zvâcni. 2. (Fig.; despre sunete) A răsuna brusc. [P.i. tresár. / după fr. tressaillir].

TRESĂRÍ vb. intr. 1. a simți deodată o emoție puternică. ♦ a se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (despre inimă) a-și accelera bătăile din cauza unei emoții. 2. (fig.; despre sunete) a răsuna brusc. (după fr. tressaillir)

A TRESĂRÍ tresár intranz. 1) A avea o mișcare involuntară momentană (din cauza unui excitant neașteptat). 2) (despre inimă) A-și spori pentru moment ritmul și intensitatea. /<fr. tresaillir

tresărì v. a simți o mișcare subită și involuntară: a tresări în somn, a tresări de frică, de bucurie. [Modelat după fr. tressauter].

tresár, a -sărí v. intr. (lat. *trans-salire, d. trans, dincolo, și salire, a sări; it. trassalire, pv. trassalhir, fr. tressaillir). Mă cutremur, mă scutur, am o convulsiune (de emoțiune): am tresărit cînd s’a spart geamu, am tresărit de bucurie cînd am aflat, copilu visează și tresare pin somn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tresăríre s. f., g.-d. art. tresărírii; pl. tresăríri

tresăríre s. f., g.-d. art. tresărírii; pl. tresăríri

tresărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tresár, 2 sg. tresári, imperf. 3 sg. tresăreá; conj. prez. 3 să tresáră

tresărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tresár, 2 sg. tresárí, imperf. 3 sg. tresăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. tresáră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRESĂRIRE s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.)

TRESĂRÍ vb. 1. v. tresălta. 2. a se cutremura, a se înfiora, a se scutura, a tremura. (Calul ~ din tot corpul.) 3. v. palpita.

arată toate definițiile

Intrare: tresărire
tresărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tresărire
  • tresărirea
plural
  • tresăriri
  • tresăririle
genitiv-dativ singular
  • tresăriri
  • tresăririi
plural
  • tresăriri
  • tresăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: tresări
verb (V313)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tresări
  • tresărire
  • tresărit
  • tresăritu‑
  • tresărind
  • tresărindu‑
singular plural
  • tresari
  • tresăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tresar
(să)
  • tresar
  • tresăream
  • tresării
  • tresărisem
a II-a (tu)
  • tresari
(să)
  • tresari
  • tresăreai
  • tresăriși
  • tresăriseși
a III-a (el, ea)
  • tresare
(să)
  • tresa
  • tresărea
  • tresări
  • tresărise
plural I (noi)
  • tresărim
(să)
  • tresărim
  • tresăream
  • tresărirăm
  • tresăriserăm
  • tresărisem
a II-a (voi)
  • tresăriți
(să)
  • tresăriți
  • tresăreați
  • tresărirăți
  • tresăriserăți
  • tresăriseți
a III-a (ei, ele)
  • tresar
(să)
  • tresa
  • tresăreau
  • tresări
  • tresăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tresărire

  • 1. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tresăritură zvâcnire attach_file 4 exemple
    exemple
    • Se speriase de tresărirea iepurelui în marginea tufișurilor. DUMITRIU, N. 148.
      surse: DLRLC
    • Zaharia Duhu rosti cifra... urmărind tresărirea de pe chipul lui Boldur Iloveanu. C. PETRESCU, A. 338.
      surse: DLRLC
    • Avu o tresărire de spaimă, ca în fața unui dușman de moarte. REBREANU, R. II 103.
      surse: DLRLC
    • poetic La cele dintăi luciri ale soarelui, streșinile, înfiorate de aceste tresăriri, scuturau mărgele care susurau și luceau în mii de curcubeie. SADOVEANU, O. VIII 245.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi tresări
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

tresări

  • 1. A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, în urma unei emoții puternice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cînd auzi tunetul îndepărtat al tractoarelor, Mihai tresări. Se simți cuprins dintr-o dată de cîntecul muncii pe care o iubea ca pe însăși viața lui. MIHALE, O. 454.
      surse: DLRLC
    • Ilenuța a tresărit. S-a strîns lîngă Mihai fără să-și dea seamă și i-a prins brațul, căutînd apărare. C. PETRESCU, A. 431.
      surse: DLRLC
    • Ciocăni enervat în geam. Speriat, Leib tresări. Aproape inconștient, își scoase jobenul din cap. SAHIA, N. 103.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre inimă) A-și accelera și intensifica bătăile, din pricina unei emoții.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: zvâcni attach_file 4 exemple
      exemple
      • Inima lui Tudor Fierăscu a tresărit ca pămîntul, primăvara. GALACTION, O. I 111.
        surse: DLRLC
      • Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adînc la întristarea ta? EMINESCU, O. IV 69.
        surse: DLRLC
      • Pocnesc bicele deodată, Inimile viu tresar. BELDICEANU, P. 66.
        surse: DLRLC
      • Inima-mi saltă și tresare De un fior dumnezeiesc. ALECSANDRI, T. I 301.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de apatie, de neatenție etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
      exemple
      • Turcul tresărise deodată din moliciunea și încetineala lui. SADOVEANU, O. VII 9.
        surse: DLRLC
      • Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă; Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă. EMINESCU, O. I 76.
        surse: DLRLC
      • La țipetele de bucurie ale gaiței... somnorosul, plecat pe oblîncul șelei, tresări. ODOBESCU, S. III 193.
        surse: DLRLC
    • 1.3. figurat (Despre plante) A se mișca, a se clătina; (despre ape) a forma valuri, unde.
      exemple
      • Un brad bătrîn tresări spăimîntat și-și scutură crengile; zăpada se cernu fără zgomot pe învelișul alb. REBREANU, N. 68.
        surse: DLRLC
      • Nici o creangă nu tresare, Nici un zbor de păsărică. TOPÎRCEANU, B. 24.
        surse: DLRLC
      • Tresăreau și florile supt farmecul acelei cîntări. DUNĂREANU, CH. 175.
        surse: DLRLC
      • Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe, El cutremură o barcă. EMINESCU, O. I 74.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre sunete, țipete) A răsuna brusc, pe neașteptate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Multă vreme tresăriră gemetele ei de moarte. SADOVEANU, O. I 278.
      surse: DLRLC
    • În singurătate, rar, tresărea țipătul unui pescăruș, care fîlfîia încet cu aripele-i albe. SADOVEANU, O. VI 47.
      surse: DLRLC

etimologie: