tresărire sf [At: COSTINESCU / V: (reg) trăs~ / Pl: ~ri / E: tresări] 1 Mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată, de obicei de bucurie, de spaimă etc. Si: tresăltare (1), tresărit¹ (1), (pop) răsăreală, tresăritură (1), (reg) trăscăritură. 2 Mișcare involuntară a mușchilor feței. 3 Mișcare bruscă și involuntară în somn. 4 Trezire bruscă din somn sau dintr-o stare de somnolență, de apatie, de neatenție etc. 5 Zvâcnire cu putere a inimii din cauza unei emoții Si: tresăltare (2), tresărit¹ (2). 6 (Fig) Mișcare ușoară și bruscă Si: clătinare, săltare, tresăltare (3), tresărit¹ (3), (pop) tresăritură (2).

TRESĂRIRE, tresăriri, s. f. Faptul de a tresări și rezultatul ei; zvîcnire. Se speriase de tresărirea iepurelui în marginea tufișurilor. DUMITRIU, N. 148. Zaharia Duhu rosti cifra... urmărind tresărirea de pe chipul lui Boldur Iloveanu. C. PETRESCU, A. 338. Avu o tresărire de spaimă, ca în fața unui dușman de moarte. REBREANU, R. II 103. ◊ (Poetic) La cele dintăi luciri ale soarelui, streșinile, înfiorate de aceste tresăriri, scuturau mărgele care susurau și luceau în mii de curcubeie. SADOVEANU, O. VIII 245.

TRESĂRIRE s.f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; zvîcnire. [< tresări].

tresărire f. mișcare subită și involuntară.

trăsări¹ v vz tresări

trăsărire sf vz tresărire

tresări vi [At: RUSSO, S. 135 / V: (rar) ~seri, (reg) trăs~ / Pzi: ~sar, (reg) ~sai, 3 (reg) treasără / E: fr tressaillir după sări] 1 A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată, de obicei de bucurie, de spaimă etc. Si: a tresălta (1), (pop) a răsări¹, (reg) a trâcni¹. 2 (Mai ales d. mușchii feței) A se mișca involuntar. 3 A face mișcări bruște și involuntare în somn Si: (reg) a trăscări (7). 4 Ase trezi brusc din somn sau dintr-o stare de somnolență, de apatie, de neatenție etc. 5 (D. inimă) A-și accelera și intensifica bătăile din cauza unei emoții Si: a tresălta (2), a zvâcni. 6 (Fig) A se mișca ușor și brusc Si: a se clătina, a sălta, a tresălta (3). 7 (Fig; d. ape) A forma valuri, unde. 8 (Fig; d. voci, sunete, țipete etc.) A răsuna brusc, pe neașteptate.

treseri v vz tresări

TRESĂRI, tresar, vb. IV. Intranz. 1. A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată (de obicei de spaimă). Cînd auzi tunetul îndepărtat al tractoarelor, Mihai tresări. Se simți cuprins dintr-o dată de cîntecul muncii pe care o iubea ca pe însăși viața lui. MIHALE, O. 454. Ilenuța a tresărit. S-a strîns lîngă Mihai fără să-și dea seamă și i-a prins brațul, căutînd apărare. C. PETRESCU, A. 431. Ciocăni enervat în geam. Speriat, Leib tresări. Aproape inconștient, își scoase jobenul din cap. SAHIA, N. 103. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de somnolență, de apatie, de neatenție. Turcul tresărise deodată din moliciunea și încetineala lui. SADOVEANU, O. VII 9. Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă; Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă. EMINESCU, O. I 76. La țipetele de bucurie ale gaiței... somnorosul, plecat pe oblîncul șelei, tresări. ODOBESCU, S. III 193. ♦ (Despre inimă) A-și accelera și intensifica bătăile din pricina unei emoții; a zvîcni. Inima lui Tudor Fierăscu a tresărit ca pămîntul, primăvara. GALACTION, O. I 111. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adînc la întristarea ta? EMINESCU, O. IV 69. Pocnesc bicele deodată, Inimile viu tresar. BELDICEANU, P. 66. Inima-mi saltă și tresare De un fior dumnezeiesc. ALECSANDRI, T. I 301. ♦ Fig. (Despre plante) A se mișca, a se clătina; (despre ape) a forma valuri, unde. Un brad bătrîn tresări spăimîntat și-și scutură crengile; zăpada se cernu fără zgomot pe învelișul alb. REBREANU, N. 68. Nici o creangă nu tresare, Nici un zbor de păsărică. TOPÎRCEANU, B. 24. Tresăreau și florile supt farmecul acelei cîntări. DUNĂREANU, CH. 175. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe, El cutremură o barcă. EMINESCU, O. I 74. 2. Fig. (Despre sunete, țipete etc.) A răsuna (brusc, pe neașteptate). Multă vreme tresăriră gemetele ei de moarte. SADOVEANU, O. I 278. În singurătate, rar, tresărea țipătul unui pescăruș, care fîlfîia încet cu aripele-i albe. id. ib. VI 47.

TRESĂRI vb. IV. intr. 1. A simți deodată o emoție puternică. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (Despre inimă) A-și accelera bătăile din cauza unei emoții, a zvîcni. 2. (Fig.; despre sunete) A răsuna brusc. [P.i. tresar. / după fr. tressaillir].

TRESĂRI vb. intr. 1. a simți deodată o emoție puternică. ♦ a se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (despre inimă) a-și accelera bătăile din cauza unei emoții. 2. (fig.; despre sunete) a răsuna brusc. (după fr. tressaillir)

A TRESĂRI tresar intranz. 1) A avea o mișcare involuntară momentană (din cauza unui excitant neașteptat). 2) (despre inimă) A-și spori pentru moment ritmul și intensitatea. /<fr. tresaillir

tresărì v. a simți o mișcare subită și involuntară: a tresări în somn, a tresări de frică, de bucurie. [Modelat după fr. tressauter].

tresár, a -sărí v. intr. (lat. *trans-salire, d. trans, dincolo, și salire, a sări; it. trassalire, pv. trassalhir, fr. tressaillir). Mă cutremur, mă scutur, am o convulsiune (de emoțiune): am tresărit cînd s’a spart geamu, am tresărit de bucurie cînd am aflat, copilu visează și tresare pin somn.

tresărire s. f., g.-d. art. tresăririi; pl. tresăriri

tresărire s. f., g.-d. art. tresăririi; pl. tresăriri

tresărire s. f., g.-d. art. tresăririi; pl. tresăriri

tresări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tresar, 2 sg. tresari, 3 sg. tresare, imperf. 1 tresăream; conj. prez. 1 sg. să tresar, 3 să tresară; imper. 2 sg. afirm. tresari

tresări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tresar, 2 sg. tresari, imperf. 3 sg. tresărea; conj. prez. 3 să tresară

tresări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tresar, 2 sg. tresari, imperf. 3 sg. tresărea; conj. prez. 3 sg. și pl. tresară

tresări (-ar, -it), vb. – A tresălta, a face o mișcare bruscă și spontană. – Mr. antrisar, antrisărire. După fr. tressailir, adaptat la conjug. lui a sări. Der. din lat. *tra(n)s-sălĭre (Pușcariu 1761) ar fi posibilă numai pentru mr.

TRESĂRIRE s. v. palpitație.

TRESĂRIRE s. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, zbatere, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.)

TRESĂRI vb. 1. v. tresălta. 2. a se cutremura, a se înfiora, a se scutura, a tremura. (Calul ~ din tot corpul.) 3. v. palpita.

TRESĂRI vb. 1. a fremăta, a se înfiora, a palpita, a tresălta, a vibra. (~ de bucurie, de emoție.) 2. a se cutremura, a se înfiora, a se scutura, a tremura. (Calul ~ din tot corpul.) 3. a bate, a palpita, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a se zbate, a zvîcni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcîi, a tîcîti. (Inima îi ~ cu putere.)