tresărire sf [At: COSTINESCU / V: (reg) trăs~ / Pl: ~ri / E: tresări] 1 Mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată, de obicei de bucurie, de spaimă etc. Si: tresăltare (1), tresărit¹ (1), (pop) răsăreală, tresăritură (1), (reg) trăscăritură. 2 Mișcare involuntară a mușchilor feței. 3 Mișcare bruscă și involuntară în somn. 4 Trezire bruscă din somn sau dintr-o stare de somnolență, de apatie, de neatenție etc. 5 Zvâcnire cu putere a inimii din cauza unei emoții Si: tresăltare (2), tresărit¹ (2). 6 (Fig) Mișcare ușoară și bruscă Si: clătinare, săltare, tresăltare (3), tresărit¹ (3), (pop) tresăritură (2).