12 definiții pentru trepidație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREPIDÁȚIE, trepidații, s. f. Mișcare vibratorie continuă, în general în direcție verticală, cu amplitudine mică și cu frecvență mare, a unui sistem tehnic (mașină, vehicul etc.) în cursul funcționării lui. ♦ Fig. Agitație, neastâmpăr. – Din fr. trepidation.

TREPIDÁȚIE, trepidații, s. f. Mișcare vibratorie continuă, în general în direcție verticală, cu amplitudine mică și cu frecvență mare, a unui sistem tehnic (mașină, vehicul etc.) în cursul funcționării lui. ♦ Fig. Agitație, neastâmpăr. – Din fr. trépidation.

TREPIDÁȚIE, trepidații, s. f. 1. Mișcare vibratorie, continuă, cu amplitudine mică și cu frecvență mare, a unui sistem tehnic (mașină, vehicul etc.) în timpul funcționării lui. Pămîntul începe să tremure, o trepidație neîntreruptă, nervoasă, din clipă în clipă mai intensă. BOGZA, C. O. 170. În cîte o gară mică, unde rămăseseră garajuri de popas, trenul se oprea cîte o zi și-o noapte, ca oamenii să mai lepede din ei oboseala trepidației. SADOVEANU, M. C. 86. Eram parcă îmbătat de viteză, de trepidațiile ritmice, nervoase, ale mașinii. CAMIL PETRESCU, P. 119. 2. Fig. Agitație, neastîmpăr, freamăt. În sala plină de rîsete, de vuiet și de trepidație stătea nemișcat. C. PETRESCU, C. V. 196. În tumultul și trepidația de pe cheiuri mi s-a părut că aud o vorbă romînească. BART, S. M. 33.

TREPIDÁȚIE s.f. Mișcare vibratorie care are loc de jos în sus, produsă în funcționarea unor sisteme tehnice. ♦ (Fig.) Agitație, neastâmpăr. [Gen. -iei. / cf. fr. trépidation].

TREPIDÁȚIE s. f. 1. vibrație care are loc de jos în sus, produsă în funcționarea unor sisteme tehnice. 2. (fig.) agitație febrilă, neastâmpăr. (< fr. trépidation)

TREPIDÁȚIE ~i f. 1) Vibrație continuă, rapidă și de mică amplitudine, de obicei verticală, a unui sistem tehnic pus în funcție. 2) fig. Agitație mare. [G.-D. trepidației; Sil. -ți-e] /<fr. trépidation

*trepidațiúne f. (lat. trepidátio, -ónis). Tremurătură, zdruncinătură (la o mașină în mers ș. a.). – Și -áție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trepidáție (-ți-e) s. f., art. trepidáția (-ți-a), g.-d. art. trepidáției; pl. trepidáții, art. trepidáțiile (-ți-i-)

trepidáție s. f. (sil. -ți-e), art. trepidáția (sil. -ți-a), g.-d. art. trepidáției; pl. trepidáții, art. trepidáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TREPIDÁȚIE s. 1. v. vibrație. 2. v. freamăt.

TREPIDAȚIE s. freamăt, palpitare, palpitație, pulsație. (~ vieții.)

Intrare: trepidație
trepidație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepidație
  • trepidația
plural
  • trepidații
  • trepidațiile
genitiv-dativ singular
  • trepidații
  • trepidației
plural
  • trepidații
  • trepidațiilor
vocativ singular
plural