2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREPĂDÚȘ, trepăduși, s. m. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). ♦ Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. – Trepăda + suf. -uș.

TREPĂDÚȘ, trepăduși, s. m. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). ♦ Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. – Trepăda + suf. -uș.

trepăduș, ~ă [At: VLAHUȚĂ, O. A. 207 / V: (înv) trăp~ / Pl: ~i, ~e / E: trepăda + -uș] 1 sm (Pop) Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo, agitându-se (pentru treburile altora). 2 sm (Pop) Persoană fără personalitate și demnitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. 3 sm (Olt) Piciorul porcului. 4 a (Reg; d. cai) Care merge la trap1 (5) Si: (reg) trepădar, trepădaș.

TREPĂDÚȘ, trepăduși, s. m. Om care aleargă încoace și încolo (pentru treburile altora); individ fără personalitate și demnitate, care se pune în serviciul altuia, făcîndu-i servicii mărunte, adesea înjositoare. Făceau cel puțin timp de un an de zile muncă de slugi și de trepăduși. PAS, Z. I 256. Cutreierînd tot Bucureștii, urca la scări, bătea la uși, Se întîlnea prin curți și ganguri cu fel de fel de trepăduși. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. Natură vioaie și neastîmpărată, se sătură de grefă. Își dete demisia și se lipi pe lîngă un avocat din București în calitate de... trepăduș. VLAHUȚĂ, O. A. 207.

TREPĂDÚȘ ~i m. fam. 1) Persoană care treapădă, aleargă fără astâmpăr. 2) Persoană fără demnitate și autoritate, care face servicii mărunte și adesea înjositoare. /a trepăda + suf. ~uș

trepădúș m. (d. a trepăda). Iron. Agent al cuĭva: un trepăduș electoral.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trepădúș s. m., pl. trepădúși

trepădúș s. m., pl. trepădúși


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Trepăduș, Trepede v. Treapăd 1, 2.

Intrare: trepăduș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepăduș
  • trepădușul
  • trepădușu‑
plural
  • trepăduși
  • trepădușii
genitiv-dativ singular
  • trepăduș
  • trepădușului
plural
  • trepăduși
  • trepădușilor
vocativ singular
  • trepădușule
  • trepădușe
plural
  • trepădușilor
Intrare: Trepăduș
Trepăduș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Trepăduș
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trepăduș

  • 1. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Făceau cel puțin timp de un an de zile muncă de slugi și de trepăduși. PAS, Z. I 256.
        surse: DLRLC
      • Cutreierînd tot Bucureștii, urca la scări, bătea la uși, Se întîlnea prin curți și ganguri cu fel de fel de trepăduși. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11.
        surse: DLRLC
      • Natură vioaie și neastîmpărată, se sătură de grefă. Își dete demisia și se lipi pe lîngă un avocat din București în calitate de... trepăduș. VLAHUȚĂ, O. A. 207.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Trepăda + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09