opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREPĂDUȘ, trepăduși, s. m. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). ♦ Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. – Trepăda + suf. -uș.

TREPĂDUȘ, trepăduși, s. m. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). ♦ Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. – Trepăda + suf. -uș.

trepăduș, ~ă [At: VLAHUȚĂ, O. A. 207 / V: (înv) trăp~ / Pl: ~i, ~e / E: trepăda + -uș] 1 sm (Pop) Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo, agitându-se (pentru treburile altora). 2 sm (Pop) Persoană fără personalitate și demnitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. 3 sm (Olt) Piciorul porcului. 4 a (Reg; d. cai) Care merge la trap1 (5) Si: (reg) trepădar, trepădaș.

TREPĂDUȘ, trepăduși, s. m. Om care aleargă încoace și încolo (pentru treburile altora); individ fără personalitate și demnitate, care se pune în serviciul altuia, făcîndu-i servicii mărunte, adesea înjositoare. Făceau cel puțin timp de un an de zile muncă de slugi și de trepăduși. PAS, Z. I 256. Cutreierînd tot Bucureștii, urca la scări, bătea la uși, Se întîlnea prin curți și ganguri cu fel de fel de trepăduși. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. Natură vioaie și neastîmpărată, se sătură de grefă. Își dete demisia și se lipi pe lîngă un avocat din București în calitate de... trepăduș. VLAHUȚĂ, O. A. 207.

TREPĂDUȘ ~i m. fam. 1) Persoană care treapădă, aleargă fără astâmpăr. 2) Persoană fără demnitate și autoritate, care face servicii mărunte și adesea înjositoare. /a trepăda + suf. ~uș

trepădúș m. (d. a trepăda). Iron. Agent al cuĭva: un trepăduș electoral.

trăpăduș sm vz trepăduș

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trepăduș s. m., pl. trepăduși

trepăduș s. m., pl. trepăduși

trepăduș s. m., pl. trepăduși

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Trepăduș, Trepede v. Treapăd 1, 2.

Intrare: Trepăduș
Trepăduș nume propriu
nume propriu (I3)
  • Trepăduș
Intrare: trepăduș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trepăduș
  • trepădușul
  • trepădușu‑
plural
  • trepăduși
  • trepădușii
genitiv-dativ singular
  • trepăduș
  • trepădușului
plural
  • trepăduși
  • trepădușilor
vocativ singular
  • trepădușule
  • trepădușe
plural
  • trepădușilor
trăpăduș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trepăduș, trepădușisubstantiv masculin

  • 1. Persoană fără astâmpăr, care aleargă încoace și încolo (agitându-se pentru treburile altora). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Om fără demnitate, lipsit de personalitate, care se pune în serviciul altuia, pentru treburi mărunte, adesea înjositoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Făceau cel puțin timp de un an de zile muncă de slugi și de trepăduși. PAS, Z. I 256. DLRLC
      • format_quote Cutreierînd tot Bucureștii, urca la scări, bătea la uși, Se întîlnea prin curți și ganguri cu fel de fel de trepăduși. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. DLRLC
      • format_quote Natură vioaie și neastîmpărată, se sătură de grefă. Își dete demisia și se lipi pe lîngă un avocat din București în calitate de... trepăduș. VLAHUȚĂ, O. A. 207. DLRLC
etimologie:
  • Trepăda + -uș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.