TREPĂDUȘ, trepăduși, s. m. Om care aleargă încoace și încolo (pentru treburile altora); individ fără personalitate și demnitate, care se pune în serviciul altuia, făcîndu-i servicii mărunte, adesea înjositoare. Făceau cel puțin timp de un an de zile muncă de slugi și de trepăduși. PAS, Z. I 256. Cutreierînd tot Bucureștii, urca la scări, bătea la uși, Se întîlnea prin curți și ganguri cu fel de fel de trepăduși. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 11. Natură vioaie și neastîmpărată, se sătură de grefă. Își dete demisia și se lipi pe lîngă un avocat din București în calitate de... trepăduș. VLAHUȚĂ, O. A. 207.