2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREMURĂTOÁRE s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în spiculețe mici care se leagănă cînd adie vîntul; crește prin pășuni, tufișuri și poieni (Briza media).

TREMURĂTOÁRE ~óri f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina de tip pai, cu flori dispuse în spiculețe și cu frunze lanceolate care tremură la adierea vântului. /a tremura + suf. ~toare

tremurătoare f. plantă ierboasă cu florile de coloare verzie sau violete, crește prin pășuni și fânețe (Briza media).

TREMURĂTÓR, -OÁRE, tremurători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremură, care vibrează; tremurat2, tremurând. ♦ (Despre ape) Care unduiește ușor, care se încrețește la suprafață. 2. S. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul (Briza media). – Tremura + suf. -ător.

tremurător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: tremura + -(ă)tor)] 1 a (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Care tremură (1) Si: tremurat2 (1), tremurând, (îvr) tremuratic (1), (înv) tremurăcios (1), tremuros (1). 2 a (Fig) Cuprins de o emoție puternică Si: cutremurat, înfiorat, tremurând (4), (reg) tremurat2 (2). 3 a (Mai ales d. plante, frunze) Care se clatină (ușor) Si: tremurat2 (3), tremurând (6). 4 a (D. ape) Care se unduiește ușor Si: tremurând (8). 5 a (D. lumini, astre, aer etc.) Care se mișcă (repede și intermitent) Si: licăritor, sclipitor, pâlpâitor, tremurat2, tremurând (10). 6 a (D. sunete, melodii) Care vibrează Si: tremurând (12). 7 a (D. glas, vorbe) Care are variații de ton (din cauza unei emoții, a frigului etc.) Si: nesigur, șovăielnic, tremurat2 (5), tremurând (14), (înv) tremurăcios (2). 8 sf (Pop) Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în spiculețe care se leagănă când adie vântul și care crește prin pășuni, tufișuri și poieni Si: (reg) berbecuț, fâlfâitoare, iarba-cucului, iarba-iepurelui, iarbă-tremurătoare, lacrimile-lui-Christos, lacrima-miresei, măzăriche, parangin, parasin, ploșnicioară, ploșnițar, semincioare, tremurici (11) (Briza media). 9-15 av Tremurând (1, 3, 5, 7, 9, 11, 13).

TREMURĂTÓR, -OÁRE, tremurători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremură, care vibrează; tremurat2, tremurând. ♦ (Despre ape) Care unduiește ușor, care se încrețește la suprafață. 2. S. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul (Briza media).Tremura + suf. -ător.

TREMURĂTÓR, -OÁRE, tremurători, -oare, adj. 1. Care tremură, vibrează. Căută cu mîna tremurătoare într-o chisea. DUMITRIU, N. 48. [Fata] sorbea cu capu-nălțat și cu nările tremurătoare mireasma văii. SADOVEANU, O. VII 58. Îi apucai amîndouă mînile ei mici în mînile mele tremurătoare. HOGAȘ, M. N. 26. El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. ◊ (Poetic) Sar peștii în aurul tremurător. BENIUC, V. 99. Lunca de mesteceni era toată verde, un verde gingaș, tremurător în lumina veselă. SADOVEANU, O. VII 367. Cerul era curat, vînăt-închis, cu stelele tremurătoare ca niște picături de rouă. REBREANU, R. II 157. ◊ Fig. [Gîndul] îi licări șters și tremurător, ca într-o ațipire de somn. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. ◊ (Adverbial) Valurile loveau în chei și stelele luceau tremurător, tîrînd dîre de argint pe undele negre. DUNĂREANU, CH. 209. Clopotul din deal, de la mînăstire, răsună ca-n pădure, clar, tremurător, duios. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ (Despre ape) Care se mișcă în unduiri ușoare. Ce cauți unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător? EMINESCU, O. I 228. 2. (Despre voce, glas, sunete) Care are variații de ton, care este șovăielnic. Abia ajung pînă la noi cîteva note tremurătoare ale unei melodii dulci. BART, S. M. 28.

TREMURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care tremură. Voce ~oare. Flacără ~oare. Lac ~. /a tremura + suf. ~tor

tremurătór, -oáre adj. Care tremură: mînă, voce tremurătoare; plop tremurător (fîșîitor). S. f., pl. orĭ (din cauza spiculelor eĭ foarte mobile). Fîlfîitoare, ĭarba ĭepureluĭ, parasin, o plantă graminee înaltă care crește pin fînețe, pășunĭ, tufișurĭ, rărișurĭ și poĭene (briza media).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tremurătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tremurătórii; pl. tremurătóri

tremurătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tremurătórii; pl. tremurătóri

tremurătór adj. m., pl. tremurătóri; f. sg. și pl. tremurătoáre

tremurătór adj. m., pl. tremurătóri; f. sg. și pl. tremurătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TREMURĂTOÁRE s. (BOT.; Briza media) (reg.) părășin, iarba-iepurelui.

TREMURĂTOARE s. (BOT.; Briza media) (reg.) părășin, iarba-iepurelui.

TREMURĂTÓR adj. 1. v. vibrant. 2. v. fremătător. 3. v. pâlpâitor. 4. tremurat, tremurând. (Cu glasul ~.)

TREMURĂTOR adj. 1. trepidant, vibrant, vibrator. (Corp elastic ~.) 2. fremătător, (rar) palpitător. (Suprafața ~ a mării.) 3. pîlpîitor. (Flacără ~.) 4. tremurat, tremurînd. (Cu glasul ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

tremurătóri s. m. pl. v. quaker.

BRIZA L., BRIZA, fam. Gramineae. Gen originar din Europa, Africa de N și America de S, cca 20 specii, plante erbacee, înalte de cca 50 cm. Flori (glumela inferioară boltită, cordiform-auriculată la bază, palee obtuze, nearistate) hermafrodite, în mici spice aplecate, subrotunde, cordate sau triunghiulare, comprimate, multiflore, verzi, dispuse și ele în panicule erecte, patente. Toate florile fructifică. Tulpină dreaptă. Frunze liniare, rugoase, mici, plane, cu ligula foarte scurtă, trunchiată.

arată toate definițiile

Intrare: tremurătoare
tremurătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tremurătoare
  • tremurătoarea
plural
  • tremurători
  • tremurătorile
genitiv-dativ singular
  • tremurători
  • tremurătorii
plural
  • tremurători
  • tremurătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: tremurător
tremurător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tremurător
  • tremurătorul
  • tremurătoru‑
  • tremurătoare
  • tremurătoarea
plural
  • tremurători
  • tremurătorii
  • tremurătoare
  • tremurătoarele
genitiv-dativ singular
  • tremurător
  • tremurătorului
  • tremurătoare
  • tremurătoarei
plural
  • tremurători
  • tremurătorilor
  • tremurătoare
  • tremurătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tremurătoare

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul (Briza media).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: iarba-iepurelui

etimologie:

  • Tremura + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09

tremurător

  • 1. Care tremură, care vibrează; tremurat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tremurat (adj.) tremurând attach_file 10 exemple
    exemple
    • Căută cu mîna tremurătoare într-o chisea. DUMITRIU, N. 48.
      surse: DLRLC
    • [Fata] sorbea cu capu-nălțat și cu nările tremurătoare mireasma văii. SADOVEANU, O. VII 58.
      surse: DLRLC
    • Îi apucai amîndouă mînile ei mici în mînile mele tremurătoare. HOGAȘ, M. N. 26.
      surse: DLRLC
    • El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168.
      surse: DLRLC
    • poetic Sar peștii în aurul tremurător. BENIUC, V. 99.
      surse: DLRLC
    • poetic Lunca de mesteceni era toată verde, un verde gingaș, tremurător în lumina veselă. SADOVEANU, O. VII 367.
      surse: DLRLC
    • poetic Cerul era curat, vînăt-închis, cu stelele tremurătoare ca niște picături de rouă. REBREANU, R. II 157.
      surse: DLRLC
    • figurat [Gândul] îi licări șters și tremurător, ca într-o ațipire de somn. VLAHUȚĂ, O. A. III 58.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Valurile loveau în chei și stelele luceau tremurător, tîrînd dîre de argint pe undele negre. DUNĂREANU, CH. 209.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Clopotul din deal, de la mînăstire, răsună ca-n pădure, clar, tremurător, duios. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre ape) Care unduiește ușor, care se încrețește la suprafață.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ce cauți unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător? EMINESCU, O. I 228.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre voce, glas, sunete) Care are variații de ton, care este șovăielnic.
    exemple
    • Abia ajung pînă la noi cîteva note tremurătoare ale unei melodii dulci. BART, S. M. 28.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tremura + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09